sâmbătă, 4 iulie 2009

Caballero de Los Leones

ElZap

Se zice că la bătrâneţe omul dă în mintea copiilor. Nu ştiu dacă Maestrul a ajuns în această fază, dar în mod sigur, ceea ce n-a putut să facă în tinereţe, s-a apucat să încerce acum, când puterile îl cam lasă.

Habar n-am, dacă pe vremuri, pe când directorea ca adjunct pe la revista ce se adresa studenţimii, i-o fi cerut cineva să scrie frumos despre puternicii zilei de atunci. Văd însă că acum, când puterile îl cam lasă, şi nici poftă de înfulecat n-ar trebui să mai aibă, Maestrul se face preş la uşa puternicilor zilei, doar pentru a fi băgat în seamă de vreo domnişorică ameţită, absolventă a unei facultăţi ce îşi muta amfiteatrul prin sălile de discotecă.

După ce a pus umărul lui vânjos de edecar al presei, pentru a sălta poponeţul unei dudui pe calul breaz ce o va căra taman până la Bruxelles, acum se zbate să o salveze de la înec pe o altă duduie despre care se vorbeşte că ar fi încurcat punga statului cu portmoneul personal.

Şi una şi alta au mari dificultăţi în a folosi limba română, chiar dacă fiecare calcă în străchini după puţina minte pe care o au în dotare. Altfel bune amice,fiecare sărind să-i arate celeilalte cât mai multe dovezi de încredere.

De n-or fi ştiind unii oameni să îmbătrânească frumos? Să nu fi auzit Maestrul de zicerea lui Paul Newman:

“Îţi dai seama că ai îmbătrânit când lumânările de pe tort costă cu mult mai mult decât tortul”?

Să nu-şi fi dat seama Maestrul că tortul acesta îl costă mult prea mult, pentru câtă poftă de mâncare i-a mai rămas?

Să nu fi înţeles el, că a început să se metamorfozeze din cavaler al leilor, într-un jalnic cavaler al tristelor figuri?

3 comentarii:

  1. Prin urmare,aţi revenit în arenă, Conquistadore, cu puteri înzecite!
    Să fie într-un ceas bun! Mă bucur nespus.

    E-he!...
    Acum s-au născocit lumânările de tort în formă de cifră. Când împlineşti suta de ani, pui trei lumânărele: una în formă de "UNU" şi două în formă de "ZERO". Totul e să nu fi devenit uituc şi să le înfigi doar pe ultimele două.

    RăspundețiȘtergere
  2. În parodia pe care am lăsat-o în Gară, veţi recunoaşte, desigur, că m-am lăsat influenţată de ideile dv. exprimate la vecina noastră Roxana Iordache. Sper că nu vă e cu supărare şi că agreaţi parodia! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. "De-atunci, iubitul meu, îmi vine
    De supărare si ruşine
    Să fug... cu coada-ntre picioare
    Prin spaţii interplanetare
    Şi să mă mistui în neant.
    Mă duc... Adio ! Salutare !
    Să-mi scrii: Uranus, post restant."

    RăspundețiȘtergere