marți, 23 iunie 2009

O lume scalenă

ElZap


























2 comentarii:

  1. De câte zile stă, ElZap, muzica asta aici!...
    Am ascultat câteva fragmente şi-am crezut că înţeleg ce vrei să zici.
    Abia acum am ascultat-o pe toată, cap-coadă... Nu înţelesesem nimic.
    Abia acum am, acutizată, senzaţia aceea, de revelaţie exploziv+fericită, din montagne russe (am scris bine?. La coborâre...

    RăspundețiȘtergere
  2. Senzaţia asta de coborâre o am şi eu, că n-am cum să mă sustrag unui fenomen ce seamănă cumva cu legea atracţiei universale. Cazi sau te inalţi, după cum îţi dictează legea.

    De înţeles nu prea înţeleg nici eu. Cum aş putea să înţeleg ce amare picături se preling în stilul morna al divei cu picioarele goale.

    Nici în ochii copiilor din Cabo Verde nu pot citi ca lumea. Scrie acolo ceva despre fericire sau despre tristeţe?

    Nici în muzica lui Goran Bregović nu pot citi, dar trebuie s-o iau în seamă, doar pentru că el există. Ca Everestul.

    Cum aş putea s-o înţeleg pe Nathalie Cardone, când nici ea nu cred că a înţeles lumea pe care o cântă acolo. Sau poate... Ceva se aude în vocea ei. Poate un început de plânset, poate durerea că lumea este scalenă.

    Scalenă ca triunghiurile alea ce stau tot timpul într-o rână, sau scaevolă ca omul acela ce şi-a luat numele de la unica mână ce i-a rămas teafără.

    RăspundețiȘtergere