Postări
ElZap
Aşadar, o Euro Bucureşteancă se întâmplă să fie plantată absolut din întâmplare în drumul Euro Taifunului.
Pare-mi-se că euro duduia asta a răsărit, aşa tam-nesam sau tam-tam, că pe căldura asta sunt ameţit de-a binelea, dintr-o sămânţă de euro scandal, adusă de ultima furtună întâmplată în Bucureştiul nostru iubit, sau aşa cum tot orbul vede cu ochii lui, în micul nostru Paris.
Ce-i zice euro asta euro ăluia? Îi zice că îşi face campanie electorala pe unde nu-i voie. Că pe el nu-l cheamă Euro Adriean, ca să-şi pună poalele nădragilor în cap, urlând ca din gură de Euro Traian: “tolvai! ne fură adversarul. Săriţi şi daţi-ne o mănă de vot.”
Euro Taifunul nu e nici el un vânticel care să-i mângâie cosiţele Euro Bucureştencei gureşe. Îi zice tandru, ca de la euro unu, la euro una: “Ia mai tacă-ţi fleanca!” Ce-i drept a uitat să adauge acel Fă, cu care ar fi trebuit să se încheie o frază cu un profund conţinut poetic.
În rest totul decurge pe aici, aşa cum a decurs şi altădată.
Bunăoară, o altă sensibilitate feminină, care s-a născut Schwefelberg şi a scris Porumbacu, îşi exprimă profundele simţiri în versuri albe spre gri:
“O, Europa, te simt în mine,
Te simt adânc în mine,
Te simt în sufletul meu,
Te simt toată în mine.”
Ce să-i faci sensibilei poetese? Ea scria ce simţea. Şi simţea aşa cum relata. Artă cu largă deschidere europeană. E drept că pe atunci Europa era privită de la Est spre vest, sau poate de la roşu spre negru cum ar fi vrut poate să ne sugereze Stendhal.
Ce credeţi că-i răspunde nesimţitul misogin? Îi răspunde aşa:
“O, superbă Veronica,
Eu credeam c-o ai mai mică,
Dar mărturisirea-ti clară
Din Gazeta Literară
Demonstrează elocvent
Că în chestia matale
- Cu adâncimi fenomenale -
Intră-ntregul continent”
Numele nesimţitului pot să-l divulg aici. Dar lasă. Mai bine vă spun că tot n-a scăpat de puşcărie, sau era cât p-aci s-o înfunde.
Păcat că sensibila poetesă a rămas în mintea noastră cu Europa-n sufletul ei. Dacă rămânea cu astea:
„Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căuşul palmei tale.”
intram noi în Europa şi nu Europa în noi.
Aşadar, o Euro Bucureşteancă se întâmplă să fie plantată absolut din întâmplare în drumul Euro Taifunului.
Pare-mi-se că euro duduia asta a răsărit, aşa tam-nesam sau tam-tam, că pe căldura asta sunt ameţit de-a binelea, dintr-o sămânţă de euro scandal, adusă de ultima furtună întâmplată în Bucureştiul nostru iubit, sau aşa cum tot orbul vede cu ochii lui, în micul nostru Paris.
Ce-i zice euro asta euro ăluia? Îi zice că îşi face campanie electorala pe unde nu-i voie. Că pe el nu-l cheamă Euro Adriean, ca să-şi pună poalele nădragilor în cap, urlând ca din gură de Euro Traian: “tolvai! ne fură adversarul. Săriţi şi daţi-ne o mănă de vot.”
Euro Taifunul nu e nici el un vânticel care să-i mângâie cosiţele Euro Bucureştencei gureşe. Îi zice tandru, ca de la euro unu, la euro una: “Ia mai tacă-ţi fleanca!” Ce-i drept a uitat să adauge acel Fă, cu care ar fi trebuit să se încheie o frază cu un profund conţinut poetic.
În rest totul decurge pe aici, aşa cum a decurs şi altădată.
Bunăoară, o altă sensibilitate feminină, care s-a născut Schwefelberg şi a scris Porumbacu, îşi exprimă profundele simţiri în versuri albe spre gri:
“O, Europa, te simt în mine,
Te simt adânc în mine,
Te simt în sufletul meu,
Te simt toată în mine.”
Ce să-i faci sensibilei poetese? Ea scria ce simţea. Şi simţea aşa cum relata. Artă cu largă deschidere europeană. E drept că pe atunci Europa era privită de la Est spre vest, sau poate de la roşu spre negru cum ar fi vrut poate să ne sugereze Stendhal.
Ce credeţi că-i răspunde nesimţitul misogin? Îi răspunde aşa:
“O, superbă Veronica,
Eu credeam c-o ai mai mică,
Dar mărturisirea-ti clară
Din Gazeta Literară
Demonstrează elocvent
Că în chestia matale
- Cu adâncimi fenomenale -
Intră-ntregul continent”
Numele nesimţitului pot să-l divulg aici. Dar lasă. Mai bine vă spun că tot n-a scăpat de puşcărie, sau era cât p-aci s-o înfunde.
Păcat că sensibila poetesă a rămas în mintea noastră cu Europa-n sufletul ei. Dacă rămânea cu astea:
„Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căuşul palmei tale.”
intram noi în Europa şi nu Europa în noi.
Sclipitor, Conquistadore!
RăspundețiȘtergereDevii periculos. Nu cred că mai vin pe-aici neînsoţită, că sunt pe cale să rămân. :)
O să vin cu Domnişoara Scoţişoara.
Serios vorbind însă, nu ştiu ce e mai sus de "felicitări": "felicitări cu plus"?
Dacă n-aş fi în timpul liber, Principessă, ţi-aş zice de la obraz: eşti de belea, nene!
Dacă tot eşti tu Principessă în timpul liber, eu mă mulţumesc să fiu aici o dudă, că tot i-a scris Roxana un fel de dedicaţie care seamană cu un necrolog. Eu de belea, el de belea, ea la fel. Dac-aş fi eu un tractorist, macaragiu, sau strungar?
RăspundețiȘtergereUn fruct simpatic, duda! Atâta timp cât nu-l scriem cu majusculă...
RăspundețiȘtergereDe-ai fi tu macaragiu, strungar...:) Poţi fi şi salcie la mal, cât timp scrii aşa frumos.
Atunci o să încerc să mai scriu. Măcar că sunt atâtea de scris.
RăspundețiȘtergere