De ce m-ar interesa?

ElZap

Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă. Aşa vrea Maestrul. Maestrul vrea musai să ştim de ce a votat-o pe Elena Băsescu. Pe nimeni nu interesează decizia Maestrului, dar el ţine să ne-o comunice.

Ca un adevărat Kim II-sung autohton, el doreşte să ne lase nouă un fel de capodoperă legată în piele roşie, pentru a nu ne rătăci în zig-zag pe coridoarele întunecate ale subteranelor politicii româneşti.

Uite-aşa îmi pierd eu serile citind ce-a scris marele cronicar al epocii marinăreşti, ca să se împlinească zicerea poetului:

„Şi din Dorna până-n Tulcea,
Toţi citesc ce-a scris Neculcea.”

În prima lui epistolă către alegători ni se destăinuieşte ca un adolescent ce s-a îndrăgostit lulea.

„Mulţi îi reproşează stângăciile de exprimare sau de comportament. Mie tocmai aceste stângăcii îmi plac la Elena Băsescu. E încă sinceră, firească în tot ce face şi spune.”

Acum, chit că eu sunt ceva mai tânăr decât jurnalistul, cu greu îmi amintesc de vremurile alea în care idealizam orice matracucă, împodobind-o cu grămezi de calităţi, pe care în mod evident nu le avea. Noroc cu frazele de mai sus, că îmi mai amintesc de stângăciile alea, pe care mă grăbeam să le îndrept cât puteam de repede cu mai mult folos pentru mine decât pentru fiinţa ţintă, care se dorea musai ajutată. Cât despre sinceritate ce să mai vorbesc. De câte ori n-am regretat că am crezut în astfel de bazaconii.

Treaba e că Maestrul, vrea să ne explice de ce o preferă pe EBA, ca om politic, şi nu de ce s-a îndrăgostit el prima dată de colega lui de bancă. Păi, atunci despre alte calităţi trebuia să ne vorbească el, nu despre cai verzi pe pereţi şi despre amintiri din copilărie şi compuneri de scrisorele de amor. Cum despre astea nu-i rost de scos ceva de la partenera de dialog înregistrat din timp, dă şi Maestrul cu poveşti.

O altă inepţie pe care am găsit-o, scotocind primul din EBA-articolele Maestrului.

„Elena Băsescu a candidat ca independentă.”

Hai că au început să râdă şi curcile. Independentă zici? Şi cu Elena Udrea ce-i pe lângă tânăra speranţă a gramaticii româneşti? Dar cu Ridzi? Nu-i aşa că îţi vine să ridzi, Maestre?

După ce ne-ai ameţit cu tămâia de la acea întâlnire tele-regizată din gros-şorici, mai vrei să ne ameţeşti cu EBA-basme de doi lei. Poate vrei să te credem că ea dacă ar fi fot independentă-independentă, ar fi obţinut un 0,1%?

Şi ne mai fericeşti cu o constatare pe care o tragi de păr.

„Între noi fie vorba, dacă voia, putea să rămână pe lista PD-L. ”

Putea, sigur că putea. Tocmai aici e cheia care urmează să descuie lacătul viitoarelor alegeri prezidenţiale. Tăticul doreşte să le arate celor care ar mai dori să cârâie prin partidul peste care Boc domneşte ca un om de paie, că el poate să le arate pisica oricând. Asta n-a fost decât o repetiţie generală. Cei ce trebuiau să priceapă cum stau lucrurile au priceput deja. Toţi s-au convins că jupânul poate face şi desface cu o mână de intriganţi fricoşi şi linguşitori.

Mai la vale, ne spui că:

„A fost prin ţară în campanie, şi-a luat inima în dinţi şi a mers la emisiuni tv, s-a supus condiţiei de candidat care cerşeşte voturile. Asta denotă curaj, seriozitate şi, mai ales, ambiţie de a dovedi că nu e un copil de bani gata. ”

Ei da. Dacă mai exemplifici cu emisiunea tv a lui Victor şi a matale, e clar. Ia să vedem care sunt întrebările alea grele, care i s-au pus la aste emisiuni. Aud? Poate musca.

Mărturisesc că atunci când v-am urmărit emisiunea aia zig-zagă, mi-a trecut prin cap un cunoscut dialog.

„No, acuma tânărul Ftiriadi! Spune-ne, s-audă şi ilustra matroană, onorata ta mamă: nu-i aşa că pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile şi mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le. ”


N-a auzit ilustra, dar in mod sigur ilustrul a tras cu urechea.

Am putea continua cu a doua epistolă, care e chiar mai pitorească decât prima, dar mie teamă să nu se scuture textul.

De râs.

Treaba e că oamenii ar vrea să ştie altceva, şi despre acel altceva matale nu vrei să ne povesteşti.