Manipulantul

ElZap

Cât de mare este un urs?

Păi... să-l măsurăm.
Îi măsurăm coada?
Merge.
Să tot aibă zece centimetri.

Cineva povestea prin târg că ursul e o namilă.
Aiurea. Ursul nu este decât un animăluţ pe care l-ai putea băga şi în buzunar.
Comparat însă cu un ţânţar, cum e?
E uriaş. E imens.
Comparat cu un iepure, cum e?
E ceva mai mic, dar aproape că-l ajunge. Depinde de iepure. Iepurele poate fi mic sau mare, de casă sau sălbatic, dar ursul e doar urs.

Cazul ursului trebuie musai adus în atenţia opiniei publice.

Să-l judece.
Ce-a mâncat ursul de a ajuns să măsoare peste zece centimetri?
De unde a făcut ursul rost de mâncare, mai ales că ursul este bugetar?
Ca să nu mai vorbim că ursul aproape că l-a ajuns din urmă pe iepure, care însă are o afacere serioasă, cu multă bătaie de cap. Iepuraşul nu e bugetar ca ursul. El dă de lucru la atâţia angajaţi. Plăteşte impozit, conform cotei unice, adică tot atâta cât elefantul, ba chiar mai mult, că se zice că elefantul plăteşte doar impozit forfetar.
Cică nu-l pot dibui cei de la fisc, şi până acum o ţinea dintr-o evaziune fiscală în alta. Se ascundea după o frunză de plop.

Şi uite-aşa ajungem să vorbim de ...urs.
Ursul care e aproape cât un iepure, dacă îi comparaţi în cozi.
Cam asta este schema, Manipulantului. O schemă simplă. Obţii ce vrei, cu condiţia să compari ce trebuie.

Dacă vrei să spui cât de înalt e un brad, spune-mi ce lungime au ţepii lui.

Dar să trecem la exemple, că fără exemple, orice teorie e doar apă de ploaie.

1.
De nea Tănase aţi auzit? Aţi văzut ce vilă şi-a tras pe strada ... Pambuccian? Lasă, nu-mi spuneţi că ştiţi deja câte camere are vila lui. Nu la ouă se numără vilele. Mai bine măsuraţi-l la uşi şi la ferestre, că aşa se măsoară ilicitul.

O ţin unii ca Gaia Maţu, că să-l măsurăm la conturi, că nu se poate ca Tănase să fie aşa sărac, că până şi florăreasa Zambilica din colţ are o vilă mai mare ca nea Tănase, că... au văzut ei la Interlopu’ câte căsoaie şi-a tras, că nea Tănase nu are nici măcar un Maybach în care să-şi bage ranga, că... .

Ăia habar n-au cum trebuie să-l măsori pe unul, mai ales dacă vrei să-l scapi. Ce dacă râde lumea de mass-media? Las’ să râdă. Ce ştie ea cum se manipulează?
Când o începe să râdă de prostia lui nea Tănase, atunci s-ar zice că mass-media şi-a atins scopul. Să râdă, că nici măcar n-a ştiut să se căpătuiască, deşi a fost ce-a fost atâţia ani.

2.
Dar de imobilul din strada aia ... vă mai amintiţi?
Ăla imobil? Nici tencuiala nu stă ca lumea pe el. Nu face nici măcar cât nava Independenţa. Plus că aia s-a scufundat.
S-a scufundat după ce s-a lovit de un grec.
Grecul a scăpat, dar Independenţa ba.

Mai bine se scufundau toate. Aşa aveam măcar o şansă dintr-un milion să le recuperăm. Le scoteam una câte una din adâncuri. Aşa, aţi văzut ce-au păţit? Şi-au luat zborul şi s-au dus în ţările calde. De-acolo nu se mai întorc.

Am primit indicaţii de la mass-media pe surse să nu mai vorbesc prostii, că nu trebuie să aduc vorba de... că eu trebuie să mă refer strict la mărunţişuri, că astea sunt importante pentru opinia publică.

3.
Să trecem atunci să vorbim de alte mărunţişuri de-astea.
De hemoragia lui Păturică de exemplu? Cică s-a tăiat la un deget când a fost reţinut pentru douăzeci şi patru de ore.
Eu aş fi vrut să vorbim de hemoragia aia neagră. Aia cu hidrocarburile.
De asta însă nu-i voie să vorbim? Aşadar nu mai vorbim de cum au luat-o zăcămintele de petrol la vale, de nu le-a văzut nimeni?
Nici de gaze?
Nici de ele.
Gata. Tăcem mâlc. Nu vorbim nici de ele.

4.
Dar de Insula Şerpilor vorbim?
Despre asta avem voie să vorbim doar până la un moment dat.
Cam până când? Vorbim doar despre potlogăriile comuniştilor?
Vorbim.
Aşadar… au fost odată ca niciodată nişte comunişti, cunoscuţi pentru minciunile cu care ne ameţeau, şi au ţinut-o aşa în coadă de şarpe cu insula asta… şi nici n-au avut niciodată un cuvânt de spus în legătură ea. Dacă spuneau le băgau ăia baioneta-n gură.

A venit însă regimul democratic al lui Ţapu’ Vodă şi ăla a fost ferm. Le-a spus-o scurt şi răspicat: luaţi-o şi a voastră să fie în vecii vecilor. Ei, aşa cum e normal, au adăugat doar un prelung: Aaaaamiiiin.
Şi Amin a fost.

A fost cât a fost, că pe urmă s-au gândit unii că le-ar fi bună şi lor, aşa că ne-am luptat, am luat-o şi ... am dat-o ...ălora.
Nouă tot nu ne făcea decât rău.

Tot de pe surse sunt informat că, iar am luat-o razna, că ultima parte trebuie să o scot. Aia în care nu e vorba de comunism.

Bine. O scot. O scot însă numai după ce se citeşte. Poate dă Domnul să o copieze cine trebuie.

Din manualul de manipulare, am copiat pentru dumneavoastră o regulă de aur.

Dacă vrei să-l scapi pe unul, ai grijă să-i prezinţi în public doar zgaibele. De furunculele alea ce puroiază nu trebuie să ştie lumea. Nici de cangrenă. Nici de lepră.