Vot cu anasâna

ElZap

Motto:

Panglicari în ale ţării, cari joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
(Mihai Eminescu - Satira III)

La un post de televiziune un domn important, publicist de felul lui, mai nou jurnalist, fată în direct o idee turbată. Mai multe cucoane încearcă să-l ajute, pregătindu-se să-i facă un fel de cezariană, doar pentru a scoate din el un fel de căcărează.

Zice domnul acela că românul ar trebui să fie silit să meargă la vot, să-şi bage votul în urnă ca primarul.

Dacă mă întrebaţi pe mine, aş zice că eu sunt pentru contra. O mai mare nesimţire ca votatul cu anasâna rar mi-a fost dat să văd. Un fel de a-i lua pe cetăţeni din ograda lor şi de a-i duce până în faţa urnei cu arcanul.

Lăsând gluma la o parte, eu aş fi de acord să fiu silit să merg la vot, numai dacă ar fi îndeplinite un număr de condiţii, din nefericire toate utopice pe-aici pe la noi.

S-o luăm pe puncte.

1. Cum poţi să mă obligi pe mine ca să merg să te votez pe matale domnule politician, ba chiar să-mi tragi o amendă zdravănă, când tu, plătit fiind ca să votezi pe-acolo pe unde te-am trimis eu, nu catadicseşti să treci decât din an în paşte pe la locul matale de muncă? În rest, îţi aranjezi afacerile pe unde şi-a dus mutul iapa.

2. Dar matale jurnalistule, umflat de deontologie de ajungi să-ţi schimbi gulerul de la cămaşă lunar, cum îndrăzneşti să-mi ceri să merg la vot, cam cum merg vitele la abator? Ai făcut matale ceva să mă informezi corect în legătură cu candidaţii? Ba. Cel mai adesea te-ai străduit să mă năuceşti cu manipuleala ta idioată. De cele mai multe ori, până şi curcile râd de laudele pe care le vomiţi în legătură cu invitaţii în tot felul de talk-showuri înregistrate sau în direct. Ai făcut din nişte dezbateri necesare şi utile, un fel de ciumaciadă politică, cu adversari ce-şi încalecă discursurile, îşi bagă unul altuia degetele în ochi, se întrerup apucându-se de mânecă, ridică glasul până ce totul devine o oribilă grohăitură.

3. Zice jurnalistul că ar trebui să merg la vot, că ar trebui să-mi exprim atitudinea, că… blabla. Pe cine să votez eu? Pe ăia care-i votez acum, ştiindu-i că fac parte din partidul A, şi mâine îi găsesc în partidul B, pentru ca în finalul mandatului să ajungă în partidul Z. Asta dacă nu devine independent, din cauză că au epuizat partidele.

4. Să merg la vot, ştiind de la început că votul se cumpără, se negociază, mai ceva decât varza murată în piaţă? Aţi admirat la televizor, cum ciracii voştri bat satele cu pungile de daruri, cu telefoane cadou, cu bani peşin, pentru a fi oferite oastei de strânsură ce dă asalt secţiilor de votare, căţăraţi pe garduri, făcând naveta între urnă şi crâşmă. Ce aţi făcut când le-aţi văzut pe toate aste? Nimic. Absolut nimic. V-aţi râs între voi şi aţi râs de cei ce v-au votat.

5. Să merg la vot, pentru a o vota pe aia care se anunţă independentă, ştiind din capul locului ca nu este, ba mai mult, anunţând cu neruşinare că îşi va pierde independenţa cu o uşurinţă mai mare decât şi-ar pierde una de-aia virginitatea, în mod stahanovist, de mii de ori per plan cincinal? În tot acest timp, voi deontologii vă faceţi că plouă şi pândiţi răsplata ca acela-n păpuşoi.

6. Să mă siliţi pe mine să vă dau votul, când de douăzeci de ani am admirat cum problemele mele rămân în atenţia voastră doar atât cât ţine campania electorală, că promisiunile pe care le-aţi făcut nu valorează nici cât o picătură de apă de ploaie? După ce se despoaie urnele, grija voastră nu este decât de a vă împărţi între voi ciolanul după un algoritm mai riguros decât cel implementat în computerul la care îmi redactez năduful.

Voi nu ştiaţi că se apropie alegerile, măcar că sunt de ochii lumii? Vi s-a rupt în paişpe.

Ei, da.

Luaţi-vă îndărăt şepcuţele, pixurile şi brichetele cu care aţi încercat să mă înmuiaţi, că o să ajungeţi să vă daţi foc cu propriile aprinzători.