sâmbătă, 6 iunie 2009

Vot cu anasâna

ElZap

Motto:

Panglicari în ale ţării, cari joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
(Mihai Eminescu - Satira III)

La un post de televiziune un domn important, publicist de felul lui, mai nou jurnalist, fată în direct o idee turbată. Mai multe cucoane încearcă să-l ajute, pregătindu-se să-i facă un fel de cezariană, doar pentru a scoate din el un fel de căcărează.

Zice domnul acela că românul ar trebui să fie silit să meargă la vot, să-şi bage votul în urnă ca primarul.

Dacă mă întrebaţi pe mine, aş zice că eu sunt pentru contra. O mai mare nesimţire ca votatul cu anasâna rar mi-a fost dat să văd. Un fel de a-i lua pe cetăţeni din ograda lor şi de a-i duce până în faţa urnei cu arcanul.

Lăsând gluma la o parte, eu aş fi de acord să fiu silit să merg la vot, numai dacă ar fi îndeplinite un număr de condiţii, din nefericire toate utopice pe-aici pe la noi.

S-o luăm pe puncte.

1. Cum poţi să mă obligi pe mine ca să merg să te votez pe matale domnule politician, ba chiar să-mi tragi o amendă zdravănă, când tu, plătit fiind ca să votezi pe-acolo pe unde te-am trimis eu, nu catadicseşti să treci decât din an în paşte pe la locul matale de muncă? În rest, îţi aranjezi afacerile pe unde şi-a dus mutul iapa.

2. Dar matale jurnalistule, umflat de deontologie de ajungi să-ţi schimbi gulerul de la cămaşă lunar, cum îndrăzneşti să-mi ceri să merg la vot, cam cum merg vitele la abator? Ai făcut matale ceva să mă informezi corect în legătură cu candidaţii? Ba. Cel mai adesea te-ai străduit să mă năuceşti cu manipuleala ta idioată. De cele mai multe ori, până şi curcile râd de laudele pe care le vomiţi în legătură cu invitaţii în tot felul de talk-showuri înregistrate sau în direct. Ai făcut din nişte dezbateri necesare şi utile, un fel de ciumaciadă politică, cu adversari ce-şi încalecă discursurile, îşi bagă unul altuia degetele în ochi, se întrerup apucându-se de mânecă, ridică glasul până ce totul devine o oribilă grohăitură.

3. Zice jurnalistul că ar trebui să merg la vot, că ar trebui să-mi exprim atitudinea, că… blabla. Pe cine să votez eu? Pe ăia care-i votez acum, ştiindu-i că fac parte din partidul A, şi mâine îi găsesc în partidul B, pentru ca în finalul mandatului să ajungă în partidul Z. Asta dacă nu devine independent, din cauză că au epuizat partidele.

4. Să merg la vot, ştiind de la început că votul se cumpără, se negociază, mai ceva decât varza murată în piaţă? Aţi admirat la televizor, cum ciracii voştri bat satele cu pungile de daruri, cu telefoane cadou, cu bani peşin, pentru a fi oferite oastei de strânsură ce dă asalt secţiilor de votare, căţăraţi pe garduri, făcând naveta între urnă şi crâşmă. Ce aţi făcut când le-aţi văzut pe toate aste? Nimic. Absolut nimic. V-aţi râs între voi şi aţi râs de cei ce v-au votat.

5. Să merg la vot, pentru a o vota pe aia care se anunţă independentă, ştiind din capul locului ca nu este, ba mai mult, anunţând cu neruşinare că îşi va pierde independenţa cu o uşurinţă mai mare decât şi-ar pierde una de-aia virginitatea, în mod stahanovist, de mii de ori per plan cincinal? În tot acest timp, voi deontologii vă faceţi că plouă şi pândiţi răsplata ca acela-n păpuşoi.

6. Să mă siliţi pe mine să vă dau votul, când de douăzeci de ani am admirat cum problemele mele rămân în atenţia voastră doar atât cât ţine campania electorală, că promisiunile pe care le-aţi făcut nu valorează nici cât o picătură de apă de ploaie? După ce se despoaie urnele, grija voastră nu este decât de a vă împărţi între voi ciolanul după un algoritm mai riguros decât cel implementat în computerul la care îmi redactez năduful.

Voi nu ştiaţi că se apropie alegerile, măcar că sunt de ochii lumii? Vi s-a rupt în paişpe.

Ei, da.

Luaţi-vă îndărăt şepcuţele, pixurile şi brichetele cu care aţi încercat să mă înmuiaţi, că o să ajungeţi să vă daţi foc cu propriile aprinzători.

5 comentarii:

  1. De ce crezi,ElZap,că era bunică-mea fericită de ziua ei, altă Elenă, şi asta?
    Că îi scrisese Crinul personal. Per-so-nal!
    Personal sau accelerat, îi zic, bagă-ţi minţile în cap, ca nu doar ţie ţi-a scris, le-a scris la toate babele din cartier, din sector, din galaxie, pe care le cheamă ca pe aia de n-o suferi tu.
    Foarte şifonată, Babiclonţ a mea zice: eu credeam că mi-a scris numai mie, că împlinesc 100 de ani, şi-i zisesem mă-tii să se ducă să-l voteze. Acu' s-a lins şi ăsta pe bot!..

    Aşa că la seria de gadgeturi electorale şi gogoşi, mai era şi şmecheria asta sentimentală, cu băgatul în seamă, cu semnătură scanată... înţelegi!

    Dacă aş vedea unul singur, care face ceva palpabil pentru noi, ÎN PRIMA SĂPTĂMÂNĂ de după ce a fost votat, l-aş ţine minte şi l-aş alege peste încă 4 ani.
    Da n-au nici măcar imaginaţie. Încearcă să ne cumpere cu schemele vechi, răsuflate.

    Totuşi am putea merge. Doar cât să dăm gaură cu flacăra unei brichete pe care scrie PDL, altui cuvânt scurt, de trei litere: EBA.
    Că nu te lasă să intri însoţit în cabina de vot de o altă persoană, dar de brichetă, da! ... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Surogatul de democraţie este chiar mai periculos decât dictatura.

    Dacă într-o dictatură măcar poţi fi conştient că ţi se impune să faci ceva ce tu nu vrei, într-o democraţie surogat poţi face anumite lucruri inutile, sau chiar periculoase, pe deplin convins că ceea ce faci tu este spre binele tuturor, ba chiar spre binele tău.

    Astăzi vom merge la urne, doar pentru ca peste un an să putem să bondogănim că cei pe care i-am ales nu meritau votul nostru, doar pentru a le legitima poziţia pe care o vor ocupa în raport cu noi.

    În autobuz, în discuţii particulare, pe bloguri, la televiziuni cu ştaif, oamenii îşi varsă năduful, clamând că ceasornicul la care au meşterit nu funcţionează. N-am auzit ca cineva să spună că el personal ar fi vinovat cu ceva, ca şi cum, cu toate trucurile despre care se vorbeşte, nu noi ne-am fi băgat nasul într-un loc unde eram nepricepuţi, sau poate am fost păcăliţi, bănuind de la început că vom fi traşi pe sfoară.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aşa am şi eu senzaţia că ceea ce unii dintre noi numesc azi libertate de exprimare, adică poţi spune orice adevăr usturător, poţi protesta oricât de riscant, nimic rău nu ţi se va întâmpla căci ţi se recunosc drepturile este, de fapt, rodul totalei indiferenţe a celor pe care s-ar zice că , democratic, ai dreptul să-i tragi de mânecă...
    Ne-am câştigat libertatea de-a face detenţie în închisoarea indiferenţei lor.
    Nu păţim nimic fiindcă nu existăm.

    RăspundețiȘtergere
  4. Deosebirea dintre dictatură şi democraţia surogat este ca aceea dintre două femei care sunt la fel de curve.
    Una e curvă şi n-ai voie să-i zici că e curvă.
    A doua e curvă şi degeaba îi spui, că îţi râde-n nas.

    RăspundețiȘtergere
  5. :))
    Să nu te recunosc, ElZap!
    În altă ordine de idei, ai perfectă dreptate.

    RăspundețiȘtergere