Cu oaia la Bruxelles

ElZap

De ce să-l dispreţuim pe cel ce stă la coada vacii? Unii dintre ei sunt oameni de bun simţ, doar pentru că nu se bagă acolo unde nu le fierbe oala. Mare lucru e să nu te bagi acolo unde nu te pricepi. Mare. Să ne îngrozim, imaginându-ne că un şofer de autobuz, ar da buzna în blocul operator şi ar pretinde că el, şi numai el, are dreptul să mânuiască bisturiul? Nici pe cel ce stă la coada oii n-ar trebui să-l dispreţuim. Fix din aceleaşi motive.

Ce te faci dacă unii, nepricepându-se la nimic, se bagă? Se bagă ca nesimţiţii. Îşi vâră râtul mai ceva decât porcul în troaca cu lături. De ce se bagă? Se bagă doar pentru că politica noastră e o troacă. O troacă de la un capăt la altul al ţării.

Mai periculoşi decât cei care, nepricepuţi fiind se bagă, sunt cei care înţelegând cum stau lucrurile îi împing de fund pe primii. Îi împing pentru că nădragii celor dintâi miros a brânză, miros a caş, miros a pastramă. Mirosul ăsta e singura doctrină care-i mobilizează, la fel cum i-a mobilizat timp de douăzeci de ani. Am putea spune că politica acestei ţări este politica oii, a oilor care sunt tunse în fiecare zi, sunt belite de câte ori vor muşchii celor puternici, a oilor care sunt vândute lupilor chiar de cei ce le păstoresc.

Au fost şi unii, care stând la coada oii, au fost demni de toată lauda. Unul a fost badea Cârţan. Dar de ce să-l umilim pe badea Cârţan? Ăla măcar a pus mâna pe carte. A pus zdravăn. Ba, după cum spun unii, a umblat peste munţi cu cărţile în desagă să le ducă şi altora. Altora? Nu, erau tot de-ai lui. Erau cei de peste munţi. Câte nu s-ar putea vorbi despre acest cioban. Tot ce s-ar putea vorbi ar fi numai de bine.

Nu vă grăbiţi să faceţi presupuneri. Nu vă grăbiţi să presupuneţi că m-aş gândi la Vadim şi Becali. Şi la ei m-aş putea gândi, mai ales că s-ar putea întâmpla ca oaia să sară la gâtul lupului. Să-l lăsăm pe Vadim cu păstorul ui.

Ce să vorbesc însă de o doamnă cu ştaif, care-mi spune la un colţ de cotitură că l-a votat pe László Tőkés, ea zicând că nu e unguroaică? Ne întâlnim noi doi cu un ungur get-beget, care-i spune-n faţă: nu votez eu cu ei şi votezi tu?

Ce să mai spunem de independenta aia cu număr de maşină, de poponeţul căreia a împins un partid întreg. Uninominala asta numai uninominală nu este. Şi tac’su tot la poponeţul tinerei căpriţe a împins. Căpriţa asta ajunge departe. Până şi celebrul Poponetz, coleg de studii prin Bamboo al candidatei, tot la poponeţul domnişoarei a împins. Şi nişte doamne, împinse şi ele de poponeţ de unii şi de alţii, tot la poponeţul duduii au transpirat. Transpiraţia lor se amestecă cu alte alea. Ba şi transpiraţia jurnaliştilor, tot pe-acolo se prelinge. A unora, că ne bate Dumnezeu dacă facem generalizări.

Alţi jurnalişti împing în alte părţi.