Postări
ElZap
Când vreau să scriu despre un om mare de tot, cum este de exemplu Maestrul, ţin să-mi încep textul neapărat cu o frază pe măsură. Aşadar aşa grăit-a Zarathustra. Mă rog, nu tocmai ăla, cum i-a zis Nietzsche, ci domnul din Găgeşti, care a umplut paginile manualelor de istorie împreună cu Andreea Esca, din motive care mie chiar îmi scapă.
Şi zice Maestrul aşa, referindu-se la un politician oarecare (cam pe la minutul 11:30):
“Acum, domnul XYZ dovedeşte că-i un politician de doi lei. În primul rând că scrie pe blog. Mie mi se par politicienii care scriu pe blog la nivel Sexy Brăileanca, adică mi se pare de un ridicol absolut, gogeamite politicianul să te apuci să scrii pe blog. Pe blog scriu fetele, ca să nu zic fătucile, care au frustrări, îşi publică poze cu pisici şi cu iubiţi şi eventual cei care n-au loc în presă, pentru că pe blog poţi să scrii pe gratis. Eu de exemplu nu am blog pentru că eu scriu contra-cost, că din asta trăiesc ca şi Caragiale.”
Să luăm textul Maestrului la analizat literă cu literă, fără a scăpa din vedere nici sedilele.
Maestre, al matale sunt. M-ai ghicit. Eu sunt Sexy Brăileanca, nu te mai chinui s-o cauţi pe unde nu umblă.
Problema e că nu sunt singur, că e plina lumea de Brăilence Sexy. Îl văd pe-aici şi pe Adrian Năstase, pe Ion Iliescu, ba chiar şi pe Victor Ciutacu şi Mircea Badea. Dacă şi ei sunt sexy, eu mă duc să mă călugăresc.
Acum, dacă un om scrie pe blog, pe pereţi, sau face însemnări pe meşter grindă, nu trebuie să ne închipuim că el este de doi lei, chiar dacă leul e ceva mai greu, după ce s-a transformat din ROL în RON. Nu avea însuşi marele Arhimede din Siracuza prostul obicei de a scrie pe nisip? Ce să-i facem omului, să-l omorâm a doua oară, chiar dacă ne interzice expres Marcus Claudius Marcellus? Păi dacă-l exterminăm a doua oară cum mai plutim noi cu burta-n sus în baie?
Până şi Iisus scria ceva pe pământ. Ştii ce scria El? Într-o interpretare liberă, am putea spune că el scria să ridice piatra doar cel fără păcat, adică cel ce nu s-a înfruptat din meseria de scris pe unde-apucă şi mai ales pe bani. Mai avem curajul să punem mâna pe piatră?
Zici matale că pe blog scriu fetele, mă rog, fie şi fătucile, care au frustrări. Aici ai nimerit-o. Tare multă dreptate ai. Toate tinerelele din ziua de azi şi-au făcut un HI5, de nu le poţi duce la şcoală nici cu arcanul. Ce de amantlâcuri nu se mai înfiripează pe-aici, încă din clasele primare. Toate au câte un ID, chiar înainte de a şti să lege silabele. E plină lumea de blogheriţe şi de blogheroi, de zici că numai de jurnalişti are ţara asta nevoie. De aia au prins buruienile curaj în porumb şi rămâne Joiana nemulsă. Lasă Maestre să scrie şi ele, că de când s-a închis APACA şi Suveica, au rămas fără obiect al muncii. Să vezi ce-o să mai dea năvală băieţii acum, că aud că se închide şi SIDEX.
Da’ să ştii Maestre că nu toate fătucile astea sunt vinovate. Unele doar îşi încearcă norocul, că de mers la horă nu se poate. Trec şi ele la un blog, dar numai după ce se întorc de la discotecă. Bine că nu cer bani, sau ca să fim cinstiţi, cer bani doar fraierilor pe care-i năimesc pe blog. Uneori e şi mai rău. O ştiu eu pe una care a dat bani, şi cu ei daţi a rămas. Eu zic că nu cer sume mari şi mai ales nu şantajează personalităţile politice sau de altfel.
Astea, care au un bloguleţ acolo, nu sunt în stare să aranjeze nici măcar alegerea într-un post de consilier comunal, că de alegerea pentru un europarlamentar se ocupă unii mai cu vad.
Zici matale că unii scriu pe blog că n-au loc în presă. Punct ochit, punct lovit. Lovit cam pe lângă. Unii şi unele au loc, pe câtă vreme unele n-au. Depinde cu cine împart dormitorul. Sau biblioteca. Sau talentul. Las’ să vezi când s-or lansa jurnalele de cartier, de stradă, sau de bloc. Să vezi atunci jurnaliste şi jurnalişti. Câte unul la fiecare colţ.
Cu scrisul pe gratis n-am prea înţeles. Să plătesc eu? Să mă plătească ei? Păi, dacă plătesc eu, mai bine mă apuc să scriu pe nisip, ca Arhimede, că nisipul mai e încă gratis. Dacă mă plătesc ei, întrebarea e: cine sunt ei? Să fie cititorii? Sigur că nu sunt ei, că în ziua de azi, toţi scriu, dar nimeni nu citeşte. Lumea se mulţumeşte să studieze în profunzime un tall-show. Aia mari , care dau ceva ca să-i năuceşti pe ăi mici sunt deja închiriaţi.
Zici matele cum că scrii contra-cost, că din aia trăieşti ca şi Caragiale. Aici am totuşi o mică obiecţie.
Matale poate că trăieşti ca Caragiale, dar nu scrii ca el. Mare diferenţă.
Când vreau să scriu despre un om mare de tot, cum este de exemplu Maestrul, ţin să-mi încep textul neapărat cu o frază pe măsură. Aşadar aşa grăit-a Zarathustra. Mă rog, nu tocmai ăla, cum i-a zis Nietzsche, ci domnul din Găgeşti, care a umplut paginile manualelor de istorie împreună cu Andreea Esca, din motive care mie chiar îmi scapă.
Şi zice Maestrul aşa, referindu-se la un politician oarecare (cam pe la minutul 11:30):
“Acum, domnul XYZ dovedeşte că-i un politician de doi lei. În primul rând că scrie pe blog. Mie mi se par politicienii care scriu pe blog la nivel Sexy Brăileanca, adică mi se pare de un ridicol absolut, gogeamite politicianul să te apuci să scrii pe blog. Pe blog scriu fetele, ca să nu zic fătucile, care au frustrări, îşi publică poze cu pisici şi cu iubiţi şi eventual cei care n-au loc în presă, pentru că pe blog poţi să scrii pe gratis. Eu de exemplu nu am blog pentru că eu scriu contra-cost, că din asta trăiesc ca şi Caragiale.”
Să luăm textul Maestrului la analizat literă cu literă, fără a scăpa din vedere nici sedilele.
Maestre, al matale sunt. M-ai ghicit. Eu sunt Sexy Brăileanca, nu te mai chinui s-o cauţi pe unde nu umblă.
Problema e că nu sunt singur, că e plina lumea de Brăilence Sexy. Îl văd pe-aici şi pe Adrian Năstase, pe Ion Iliescu, ba chiar şi pe Victor Ciutacu şi Mircea Badea. Dacă şi ei sunt sexy, eu mă duc să mă călugăresc.
Acum, dacă un om scrie pe blog, pe pereţi, sau face însemnări pe meşter grindă, nu trebuie să ne închipuim că el este de doi lei, chiar dacă leul e ceva mai greu, după ce s-a transformat din ROL în RON. Nu avea însuşi marele Arhimede din Siracuza prostul obicei de a scrie pe nisip? Ce să-i facem omului, să-l omorâm a doua oară, chiar dacă ne interzice expres Marcus Claudius Marcellus? Păi dacă-l exterminăm a doua oară cum mai plutim noi cu burta-n sus în baie?
Până şi Iisus scria ceva pe pământ. Ştii ce scria El? Într-o interpretare liberă, am putea spune că el scria să ridice piatra doar cel fără păcat, adică cel ce nu s-a înfruptat din meseria de scris pe unde-apucă şi mai ales pe bani. Mai avem curajul să punem mâna pe piatră?
Zici matale că pe blog scriu fetele, mă rog, fie şi fătucile, care au frustrări. Aici ai nimerit-o. Tare multă dreptate ai. Toate tinerelele din ziua de azi şi-au făcut un HI5, de nu le poţi duce la şcoală nici cu arcanul. Ce de amantlâcuri nu se mai înfiripează pe-aici, încă din clasele primare. Toate au câte un ID, chiar înainte de a şti să lege silabele. E plină lumea de blogheriţe şi de blogheroi, de zici că numai de jurnalişti are ţara asta nevoie. De aia au prins buruienile curaj în porumb şi rămâne Joiana nemulsă. Lasă Maestre să scrie şi ele, că de când s-a închis APACA şi Suveica, au rămas fără obiect al muncii. Să vezi ce-o să mai dea năvală băieţii acum, că aud că se închide şi SIDEX.
Da’ să ştii Maestre că nu toate fătucile astea sunt vinovate. Unele doar îşi încearcă norocul, că de mers la horă nu se poate. Trec şi ele la un blog, dar numai după ce se întorc de la discotecă. Bine că nu cer bani, sau ca să fim cinstiţi, cer bani doar fraierilor pe care-i năimesc pe blog. Uneori e şi mai rău. O ştiu eu pe una care a dat bani, şi cu ei daţi a rămas. Eu zic că nu cer sume mari şi mai ales nu şantajează personalităţile politice sau de altfel.
Astea, care au un bloguleţ acolo, nu sunt în stare să aranjeze nici măcar alegerea într-un post de consilier comunal, că de alegerea pentru un europarlamentar se ocupă unii mai cu vad.
Zici matale că unii scriu pe blog că n-au loc în presă. Punct ochit, punct lovit. Lovit cam pe lângă. Unii şi unele au loc, pe câtă vreme unele n-au. Depinde cu cine împart dormitorul. Sau biblioteca. Sau talentul. Las’ să vezi când s-or lansa jurnalele de cartier, de stradă, sau de bloc. Să vezi atunci jurnaliste şi jurnalişti. Câte unul la fiecare colţ.
Cu scrisul pe gratis n-am prea înţeles. Să plătesc eu? Să mă plătească ei? Păi, dacă plătesc eu, mai bine mă apuc să scriu pe nisip, ca Arhimede, că nisipul mai e încă gratis. Dacă mă plătesc ei, întrebarea e: cine sunt ei? Să fie cititorii? Sigur că nu sunt ei, că în ziua de azi, toţi scriu, dar nimeni nu citeşte. Lumea se mulţumeşte să studieze în profunzime un tall-show. Aia mari , care dau ceva ca să-i năuceşti pe ăi mici sunt deja închiriaţi.
Zici matele cum că scrii contra-cost, că din aia trăieşti ca şi Caragiale. Aici am totuşi o mică obiecţie.
Matale poate că trăieşti ca Caragiale, dar nu scrii ca el. Mare diferenţă.
N-o scrie „Maestrul” pe bloguri, dar mentalitate de fătucă frustrată tot are.
RăspundețiȘtergereNici pe mine nu mă străbat angoase privind imininența vreunei apocalipse intelectuale provocate de bloguri, doar acel „încă” în ceea ce privește nisipul mă îngrijorează.
DanM
@DanM
RăspundețiȘtergere1. Acele bloguri care nu sunt necesare se vor topi de la sine sau se vor regrupa intr-o lume a lor. Cred ca unele bloguri vor ramane totusi.
Habar n-am care, dar fenomenul de blog e o certitune ce nu poate fi negata. Dovada? Sunt multi oameni seriosi care se raliaza acestui fenomen.
2. Daca se termina si nisipul vom scrie prin semne. In aer. Sa nu dam unora idei,ca s-ar putea sa le puna in practica.
M-ai uns pe suflet!
RăspundețiȘtergereApoi m-am umplut de nervi. Nu-i destul tot ce se întâmplă. Nu-i destul că e lăsat... pardon!... CĂ E LĂSAT Becali să spună pe un post tv, fără să i se taie microfonul, ceea ce spunea în emisiunea lui Virgil Tănase. Nu-i destul că flegma indiferentă numită democraţie în România permite unui vierme ca Becali să vorbească despre ceva. Nici nu contează despre ce. Contează că s-a ajuns aici: să-l ascultăm pe Becali vorbind despre Parlamentul European.
Vine şi Maestrul "VEZI-DRAGĂ-DOAMNE" să facă aprecieri despre bloggeri.
...Dar în final, mă simt aproape confortabil. Dacă un oarece Maestru care scrie pe bani (uite-l că recunoaste!!!) se "aripează" , vorba Leliei, că există blogurile, asta înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Plugarii sau blogarii deja există!
Cred că-mi pun muniţia la rece, să i-o dau scurt Maestrului, să nu se chinuie. Că mai bine mori de pneumonie de la glonţ în plină vară şi în plină glorie, decât de bătrâneţe, tihnit şi plicticos, suficient de senil ca să recunoşti că scriai pe bani. Ăia lunari, pe fluturaş şi ăia de comision la negru, care-ţi stimulează înspiraţia.