Tata-mpunge şi eu trag

ElZap

Mama-mpunge şi eu trag,
Ce mai cămăşuţă-mi fac!

Cam aşa sună zicătoarea aia românească. Suna, că de data asta a trebuit adaptată realităţilor din teren. Că:

S-a sculat mai an,
Bădiţa Traian.

S-a sculat din visul lui, în care a văzut-o pe prinţesă răpită de viforul gloriei şi dusă taman la Bruxelles, şi a zis să se facă el luntre şi punte să dea visului aripi, mai ales că prinţesa plângea într-una, că ea nu mai are orizonturi pe-aici prin România, că se sufocă, că vrea să meargă cu barca pe canalul ăla, de care a auzit că e cum e.

S-a sculat, a încălecat pe-o şa, pe mai mulţi bidivii şi pe câteva iepe focoase, dar şi pe nişte gloabe bătrâne şi burtoase, cărora le-a dat pinteni.

A împuns tata ce-a împuns, luând-se după zisa cu sula-n coaste şi herghelia s-a pornit la drum. Pe drumuri de munte desfundate, călcând pe urmele lui Calistrat, că de autostrăzi ce să mai vorbim.

La alea nu s-au pus decât bordurile. În o sută de ani Bechtel le dă gata. Şi pe noi. Pe noi ne dă mai repede, că n-avem rezistenţă. Bechtel le dă, noi dăm, el ia. Conjugare perfectă. Nu se ştie cine plăteşte.

Când am văzut aseară bucuria staff-ului de campanie al domnişoarei, mi-am adus aminte de Ceauşescu şi brusc m-au podidit lacrimile. De ce? Păi, luându-ne după câţi pupincurişti s-au mobilizat pentru o fătucă, mă gândesc că Ceauşescu trebuia să stea toată ziua cu pliciul să alunge muştele ce nimereau mereu în …. Aşa. Parcă şi pe ăştia îi vad peste un an, lăudând-se că ei au dizidat.

Rar mi-a fost dat să văd atâta perfidă bucurie ca la aflarea veştii numirii prinţesei, că de alegere nici că poate fi vorba.

Acum nu ne mai rămâne decât să dăm fuga la Păstorel, să vedem ce-a mai scrie Maestrul. Zice el aşa:

Caligula imperator
Şi-a făcut calul senator.

Restul îl puteţi pune de la voi, că eu am o senzaţie de vomă.