Saule Saule quid me persequeris

ElZap

Băi, nemernicilor, îmi încep epistola către voi în latina vulgară, că nici nu meritaţi mai mult. În plus am vrut şi eu să mă dau mare, cum vă daţi voi toţi aceşti „scârţa-scârţa pe hârtie” lihniţi de foame.

Păi voi n-auzirăţi ce-a spus marele Octave Mirbeau? Vă spun eu ce-a spus. El a zis că “Les affaires sont les affaires”, sau cam aşa ceva. Aşa!

Acum să vă explic eu cum vine treaba asta. Vine cam aşa: bagi banu’ şi scoţi banu’.

Ce dacă afacerea mea este una politică? Asta nu-i afacere? Este. Ce vroiaţi, să mă fi băgat în afaceri cu berbecuţi, sau cu traficul de barabule? Eu mă pricep la dat din gură şi aici m-am băgat. Eu m-am băgat la ameţit oameni, că la asta mă pricep. Ăia de vând iarbă, nu-i ameţesc pe oameni? Îi ameţesc. Nu se zice că fac şi ei afaceri? Ba bine că nu. Toţi ăştia bagă un ban şi scot mai mulţi bani.

Eu dacă am băgat un ban, nu trebuie să mă aleg şi eu cu ceva acolo? Cum să scot eu un ban, dacă voi staţi şi mă pândiţi mai ceva decât pe cel mai ordinar infractor?

Voi ştiţi câţi bani am băgat eu ca să ajung un biet ministru? Vedeţi că n-aveţi habar? Eu nu trebuie să scot banii ăştia de undeva?
M-am apucat şi eu să tocmesc nişte lăutari care să le cânte unor zvăpăiaţi. Ce dacă le-am dat şi eu acolo cam de zece ori mai mult decât primeşte unul ce montează un spectacol de operă? Ce fac lăutarii ăştia nu tot un fel de operă? Ba e chiar o capodoperă. Dacă nu credeţi ce vă spun eu, s-o întrebaţi pe Bahmu. O găsiţi pe canal. Pe canal D. Cu tot cu maneliştii minune.

Ce e mai important şi mai important, e că dacă m-aş băga la operă, eu ar trebui să dau, dar de luat îndărăt n-aş mai lua. Luatul e sufletul oricărei afaceri, ca să ştiţi şi voi.

Credeţi că e la fel de simplu ca cu prurarul? Nu e. Nici acolo nu e simplu, după cum aţi putut constata cu urechile voastre.

Şi-apoi ce v-a căşunat pe mine? De ce nu v-a căşunat pe Căpşuneanu? El nu face afaceri? Ziceţi că nu le amestecă cu politica. S-o spuneţi asta lui Mutu, nu mie, care le ştiu astea din interior nu ca voi din afară.

Nu vă e milă de mine, să mă vedeţi şi ministru şi cu banii luaţi, şi… că multe nu ştiţi voi. Na, că era să mă ia gura pe dinainte.

N-ar fi mai bine să facem o întâlnire de lucru, unde să ne punem de acord punctele de vedere. Poate chiar şi interesele… Ce ziceţi?

În fond, ce mă costă ca să daţi uitării boroboaţele astea cu scene, cu spectacole? Eu zic că merită. Ia gândiţi-vă.

Peste câteva săptămâni sunt sigur că toate prostiile astea o să fie date uitării. Nu credeţi? Mai vorbim peste două săptămâni.

Până atunci ploaia va şterge toate mizeriile astea.