Cea de-a treia jumătate a paharului

ElZap

De câte ori se produce câte-o chestie hazlie, lumea se întreabă ca proasta-n târg. Ca proasta aia care stă şi se uită la căutătoare, admirându-şi partea goală de la brâu în jos.

Lumea se întreabă dacă paharul este mai mult plin, sau mai mult gol.

Când unul a pus botul, iar alţii i-au pus laţul, lumea se întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu? Că la o adică, ăla de umblă mereu "cu pufuşor pe botişor", nu ar fi trebuit depus la răcoare pe vremea când abia începea să se dedulcească la găini? Că nu este cumva un abuz că l-au zgâriat niţel când l-au găbjit, sau poate nu cumva l-au lovit în demnitatea lui de "negustor cinstit"?

Lumea judecă binar. Lumea judecă hamletian. A fi sau a nu fi... acolo unde ţi-e locul? Pentru prostime tertium non datur. La ea nu merge cu fineţuri. Lumea se întreabă ca la bâlci.

Cum unele chestii hazlii, se tot întâmplă de la o vreme încoace, e normal ca lumea să se întrebe cum este paharul? Că prea intră unii pentru o vreme şi parcă ar intra la spovedanie. Când ies sunt mai albi decât erau când au intrat. După ce ies nimeni nu-i mai întreabă de sănătate.

Acum, ştiu c-o să mă înjure toţi doctorii în aritmetică. Mai ales ăia făcuţi după 89. De unde şi până unde 1+1=3?! De unde şi până unde întregul are trei jumătăţi?!

Păi are. Are, că aşa vreau eu. Are, că aşa vreau ei. Are, dar nu se văd.

În a treia jumătate a paharului se ascund argumentele cohortelor de specialişti în dat cu gura, fie ei jurnalişti sau avocaţi, fie poeţi de curte sau nat de rând, din ăla de stă ca porcul să-şi ia porţia de ulei rânced, mirosind a pensii şi salarii reduse de tot.

În a treia jumătate a paharului sunt dosite toate explicaţiile faptului că, deşi unii fură de rup nu ajung după gratii, pe câtă vreme unii stau ca să populeze puşcăriile pentru o găină.

În a treia jumătate de pahar se găseşte preţul albirii totale.

În a treia jumătate a paharului stă tupilată fraza aia minune: am încredere în justiţie.

Şi câte lucruri nu mai stau ascunse în a treia jumătate a paharului!

Aş zice că asta e singura parte plină.
Primele două sunt doar pentru noi. Ca să stă să ne râdem.

Ca aia.