Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa..

ElZap

Greu mai trebuie să-i fi fost Dictatorului.

Mai ales când lumea ţinea să îl colinde. Cu orice preţ, cu orice ocazie, în orice gamă. I-au cântat până şi colindul ăla cu „Ole, Ole, Ole”.

Ce-i drept, greu era şi pentru omul de rând. De cum se iţea Undrea în calendarul ortodox, mijeau şi balaoacheşii prin tramvaie, prin autobuze, pe lângă buzunare şi pe la uşile creştinilor. Până pe la sfârşitul lui Gerar, Bucureştiul era tot o colindă. O colindă şi o fojgăială de ghiocei negri. Frecau căpriţa de dimineaţa până-n noapte.




Noaptea se duceau pe la casele lor. Dacă nu aveau case, nu ezitau să se aciueze pe unde apucau. Îţi treceau pragul pe geam.

Ce nu face omul pentru a lua un ban? A-l lua. că de câştigat nici nu putea fi vorba.

Atunci ca şi acum. Sau viceversa.

Cel puţin ăştia nu-ţi intră în casă pe geam. Nu-ţi intră nici pe horn. Îţi intră pe cablu.

De când bate vântul de sus în jos, au apărut iar colindătorii. Colindă direct pe sticla televizorului. Poate le pică şi lor un ban. Acum e de colindat. Acum e vânare de vânt. Vânare sau jumulire? Parcă mai contează. Dacă tot a fost depus vântul la murat de ăi mai mari, de ce nu s-ar linge pe degete şi pigmeii?

Cu ceva ani în urmă, Maestrul Edecar, împingea de funduleţul unei tinere botulinate ca să o ducă în oraşul lu Manneken Pis, de unde urma să ne fericească cu discursuri scrise de unii şi citite de alta. Împingea, că de tras se ocupau alţii. Cu ceva ani mai devreme, a scris în apărarea vântului.

Acum, dacă Maestrul cel Scund a scris ce-a scris, de ce n-ar veni pe sticlă şi Poetul? Ce, opiniile lui n-au căutare? Au. Mai ales că ele au fost căutate şi pe vremuri.

Cu ceva timp în urmă mă tânguiam că Nu ne mai facem bine!

Atunci era doar o bănuială. Acum bănuiala prinde contur.

Mi-l închipui pe Dictator, stând cu băţu-n mână ca să se apere de lăudaci. Cum să se apere, când ăia sunt hămesiţi? Ca baba din poezia lui Coşbuc?

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Care Dictator a scăpat de Corul Foamei? Eu cred că niciunul. O spunea chiar şi săracul Arghezi, pe când se plimba Cu bastonul prin Bucureşti (min 1:45).



V-am spus că sunt un om periculos.

Analfabeţilor!