Detectoare de fum

ElZap

Astăzi era să ne izbească meteorul. Sau asteroidul?

Cometa în mod sigur nu. Cu Dumneaei a stat de vorbă Topârcenau. Ştiu că aţi aflat de interviul cu pricina. Şi ce dacă? Eu tot o să pun o strofă din poezia ştiută. Merită.

"Dar cînd văzui ce... porcărie
(Să-mi ierţi cuvântul) aţi făcut,
Cât sânge-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut, —
Cu spaimă, la perihelie
Din zborul meu m-am abătut
Şi nimbul clar şi trena lungă
Ca o eşarfă de lumină
Mi le-am ferit să nu le-ajungă
Vreun strop întunecos de tină."

Nu-i aşa că e cam tendenţios poetul? Ca şi cometa. Păi la ce porcării se fac în ziua de azi, mai că-mi vine să spun că alea de pe-atunci erau nişte glumiţe de copii.

Dar să revenim la ale noastre. Era să ne prăpădim de izbitură de asteroid. Parcă nu ne prăpădim şi fără să ne izbească nimenea? Ne izbim noi între noi. Ca chiorii.

Aş bănui că suntem tot timpul beţi, dacă nu aş şti că suntem nişte nemernici. Nemernici şi demagogi... şi dracu şti mai ce.

Bunăoară, atunci când ne loveşte o nenorocire fără niciun asteroid, noi ne bucurăm. Unii se bucură din prostie, dar asta nu-i bai. Baiul e că unii se bucură din interes.

S-au prăjit nişte bieţi copii printr-o maternitate. Şi ce-i cu asta? Este, că din nenorocirea asta ies bani. Nu aşa de mulţi ca din flotă, dar tot ies. Bunăoară din dotarea pe care la minut am hotărât că trebuie făcută.

Începem cu detectoare de fum. Pe astea le montăm pe unde e şi pe unde nu e nevoie. Cât mai multe detectoare. Cât mai mulţi bani. Apoi cumpărăm extinctoare. Le înlocuim pe toate, că s-au învechit alea de le-am luat acum o lună. Pe lângă astea mai înaintăm în foncţie nişte mameluci care nu-şi justificau prezenţa nicăieri.

Şi la ce sunt bune detectoarele? Păi nu sunt bune la nimic, că dacă duduile alea care trebuie să-i păzească pe bebeluşi o pun de o nouă petrecere, tot n-are cin' să le audă, chiar de ar suna mai ceva decât Îngerii Apocalipsei. Şi dacă nu ia foc nimic, o să moară bebeluşii de frig, sau de omăt, sau de trăsnet. Punem şi detectoare de de-astea? Punem, dar numai după ce mor.

Au însă şi detectoarele astea un rol. Până să vedem cine-i vinovat pe la noi, ni se aruncă praf în ochi cu lipsa de dotare. Cu detectoare de fum.

Păi atunci n-ar fi mai bine să se pună detectoare de praf? La cât praf ni se aruncă în ochi, ar urla mai ceva decât sirenele Hiroşimei.

Stau şi îmi storc mintea să văd ce am mai putea cumpăra. Nişte colaci de salvare ar merge? Sigur că ar merge, mai ale că se întrevede scufundarea Titanicului, cu Titan cu tot. Am văzut că are ochii umflaţi, faţa buhăită, privirea speriată. Nu cred că de grija muritorilor de rând, cât de spaimă că tot ce a făcut şi a dres nu-i ajută la nimic. Aşa se întâmplă cu cele făcute la întuneric.

Şi după ce se scufundă, le-am putea folosi a doua oară. La inundaţii. Ca să se salveze lumea de la înec. Păi credeţi că mai face cineva digurile promise? Aiurea. Nu le-au terminat ei nici pe alea făcute de împuşcatul regim.

Sau poate nişte colaci? Sau măcar covrigei. Ca să fie pentru pomenirea defunctului regim.

Amin!