sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Între Hîncu şi Dîncu

ElZap

Dacă aş fi un geniu al ştiinţei aş scrie despre Odobleja, despre Ampère şi despre Norbert Wiener. Cum eu mi-s mic mă bag doar între cei doi de mai sus.

Primul prevede cutremure care s-ar putea să se producă la o adică. Omul a citit ceva la viaţa lui. Din ce a citit însăilează o teorie care e la fel de probabilă precum îi sunt cutremurele.

Al doilea citeşte acum. Citeşte din ghioc, citeşte în palmă, citeşte în ochi sau în urechi. În ultimele se uită doar dacă posesorul le mişcă adecvat. Şi el face un fel de previziuni. Ale lui chiar nu au şanse să se adeverească. Sau au şanse la Paştele Hîncului.

De primul râd toţi şi nici nu are cum să se apere. Nu are cine să-l apere. De al doilea nu râde nimeni. Nici să râdă nu se mai oboseşte generaţia de azi. Ea se mulţumeşte să se hlizească.

Pe primul îl alungă toţi ca pe o muscă ce se aşează pe felia de pâine cu miere. Pe al doilea îl privesc toţi cu un fel de admiratie mută. Asta îmi aduce aminte de versul lui Eminescu.

"Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire..."

Cum să râdă oamenii adunaţi la sfat, la talk-show? Păi dacă ei ar râde de el, nu ar dezgropa securea războiului? Nu ar râde şi el de ei? Ce, ei sunt mai breji?

Odată cu ei toţi am râde şi noi toţi până am da în plâns. Măcar când ne-am aminti ce mult ne costă sticla de ulei primită gratis mai ieri. Mai acum un an. Mai acum douăzeci de ani.

Până la urmă am ajuns un fel de turmă. Una care stă ca proasta în târg privind când spre Hîncu, când spre Dîncu. De la ăştia aşteptăm noi ispăşirea de păcate?! Ăştia nu pot să joace nici măcar rolul de ţapi ispăşitori. Are cineva curajul să le pună păcatele pe cap şi să-i trimită pe pustii?

Naiba mai ştie unde ajung ăştia cu păcatele noastre în coarne.



2 comentarii:

  1. Merci, ElZap!
    Intre Dancu si Hancu?))
    Frumos, echilibrat, rotund ca o portocala de Craciun.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot e bine că-i avem şi pe ăştia.

    Ce ne-am face fără bufoni, pe vremuri de cumplită criză.

    Măcar ne hlizim când ascultăm proorocirile lor.

    Măcar uităm că e mai rău decât ni se pare nouă.

    RăspundețiȘtergere