Postări
ElZap
Sclavii nu sunt egali unii cu alţii, cum am fi tentaţi să credem. Chiar şi epocile care au tolerat sclavia nu au fost toate la fel.
Sunt fel şi fel de sclavi, după cum sunt fel şi fel de sclavii.
Dacă, de pildă, te-ai nimerit să fii sclav luptător, una e să lupţi în dorul lelii într-o armată care şi ea se târăşte de parcă nici nu ar vrea să ajungă undeva, sau să tragi la vâsle pe o o galeră leşinată şi cu totul altceva e să lupţi incognito pe unde şi-a înţărcat dracul copiii. În ultimul caz trebuie să lupţi nu glumă, iar atunci când lupta se dă la televiziune trebuie să ridici arma cât mai sus, ca să te vadă stăpânul, care negreşit stă undeva tolănit într-un fotoliu şi vede care din sclavi merită să trăiască şi care nu. În niciun caz nu trebuie să uiţi când pleci la luptă să-ţi iei şi telefonul cu cameră de 10 megapixeli, ca să poţi să-i trimiţi jupânului sau jupânesei poza cu chipul măcelărit al duşmanului. Au trecut vremurile când stăpânul de sclavi luptători dormea în cort alături de ei pe câmpul de bătaie.
Nici sclavul scrib nu are întotdeauna viaţa uşoară. Nu scrii cum doreşte stăpânul s-a zis cu tine. Stăpânul are socoteala lui, că din scrisul scribului se clădesc tonele de izvoare istorice pe care se va clădi viitorul. Viitorul ăsta doar stăpânul îl ştie. Dacă sclavul scrib este chemat la televizor, el nu trebuie doar să arate că el este deştept, ci mai cu seamă că preopinentul lui este prost. Ca să-şi întărească argumentele face ca toţi dracii: bate din picioarele lui nespălate, se bagă peste oricine, dă din mâini şi mai ales face glume fără miez.
Dacă eşti sclav nu uita de pâine ta cea de toate zilele. Pâinea asta ţi-o dă stăpânul, iar dacă n-o meriţi ţi-o poate şi lua. Nu uita că pe lumea asta sunt fel şi fel de muritori de foame, că una e să-ţi schimbe stăpânul camera de slugă şi blidul de linte cu o detaşare la grajd şi alta e să aibă grijă să nu te angajeze nimenea. Se poate şi aşa, iar acolo unde şomajul e în floare ai toate şansele.
Între o temniţă cu raţie garantată de mâncare şi libertatea de a fi muritor de foame trebuie să te gândeşti bine ce trebuie să alegi. De parcă de alegere ar fi vorba.
Sclavii nu sunt egali unii cu alţii, cum am fi tentaţi să credem. Chiar şi epocile care au tolerat sclavia nu au fost toate la fel.
Sunt fel şi fel de sclavi, după cum sunt fel şi fel de sclavii.
Dacă, de pildă, te-ai nimerit să fii sclav luptător, una e să lupţi în dorul lelii într-o armată care şi ea se târăşte de parcă nici nu ar vrea să ajungă undeva, sau să tragi la vâsle pe o o galeră leşinată şi cu totul altceva e să lupţi incognito pe unde şi-a înţărcat dracul copiii. În ultimul caz trebuie să lupţi nu glumă, iar atunci când lupta se dă la televiziune trebuie să ridici arma cât mai sus, ca să te vadă stăpânul, care negreşit stă undeva tolănit într-un fotoliu şi vede care din sclavi merită să trăiască şi care nu. În niciun caz nu trebuie să uiţi când pleci la luptă să-ţi iei şi telefonul cu cameră de 10 megapixeli, ca să poţi să-i trimiţi jupânului sau jupânesei poza cu chipul măcelărit al duşmanului. Au trecut vremurile când stăpânul de sclavi luptători dormea în cort alături de ei pe câmpul de bătaie.
Nici sclavul scrib nu are întotdeauna viaţa uşoară. Nu scrii cum doreşte stăpânul s-a zis cu tine. Stăpânul are socoteala lui, că din scrisul scribului se clădesc tonele de izvoare istorice pe care se va clădi viitorul. Viitorul ăsta doar stăpânul îl ştie. Dacă sclavul scrib este chemat la televizor, el nu trebuie doar să arate că el este deştept, ci mai cu seamă că preopinentul lui este prost. Ca să-şi întărească argumentele face ca toţi dracii: bate din picioarele lui nespălate, se bagă peste oricine, dă din mâini şi mai ales face glume fără miez.
Dacă eşti sclav nu uita de pâine ta cea de toate zilele. Pâinea asta ţi-o dă stăpânul, iar dacă n-o meriţi ţi-o poate şi lua. Nu uita că pe lumea asta sunt fel şi fel de muritori de foame, că una e să-ţi schimbe stăpânul camera de slugă şi blidul de linte cu o detaşare la grajd şi alta e să aibă grijă să nu te angajeze nimenea. Se poate şi aşa, iar acolo unde şomajul e în floare ai toate şansele.
Între o temniţă cu raţie garantată de mâncare şi libertatea de a fi muritor de foame trebuie să te gândeşti bine ce trebuie să alegi. De parcă de alegere ar fi vorba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu