Imunitate, impunitate?

ElZap 

Mă gândesc că oamenii ar trebui să fie egali, cel puţin în faţa legii, că în rest nu este posibil. De fapt este posibil doar în sfera demagogiei. La Liberté, égalité, fraternité, mă duce gândul acum.

Cum să fii egal cu unul care e cu un cot mai înalt ca tine? Aş putea fi eu egal cu unul care a fost înzestrat cu o voce dumnezeiască, cu unul care aleargă 100 metri în 7-8 secunde, sau mai ştiu eu cu cine? Doar dacă o nouă revoluţie planetară ar izbucni. Poate că ea ar da şi carnete de conducere auto tuturor. Poate chiar şi orbilor.

Şi totuşi.... Parcă n-ar strica puţină egalitate, când doi oameni comit în condiţii absolut identice aceeaşi crimă. Sau altă nemernicie. Nu ca la farmacie, dar măcar o egalitate aproximativă, ca s-o iau pe urmele fuzinalului Lotfali Askar Zadeh.

Din cauza acestei dileme n-am putut eu vizita muzeul Luvru. Am stat şi am belit ochii ca prostul la stela aia pe care e scris codul lui Hammurabi. Când m-am prins că trebuie să mă mişc din loc se făcuse seară.

Numai la noi suntem niţel pe dos, ca să nu fim în rândul lumii. De fapt nu numai la noi.

Dacă ai imunitate, ai şi impunitate. Nu te deranjează nimeni, nici măcar justiţia. Nici măcar potera. Imunitatea, cum ştiu toţi copiii de şcoală, o dobândeşti dacă ai suficienţi anticorpi. Nu contează culoarea anticorpilor. Ar putea fi verzi de pildă. Să ai acolo în buzunar ca să poţi arunca în ochii duşmanilor. Să moară duşmanii mei, vorba cântecului.

Dacă ai imunitate, nici procurorii nu sunt aşa severi cu tine, orice-ai face. Ba nu sunt severi deloc. Şi câte lucruri nu poate face un om cu imunitate. Poţi călca omul chiar dacă e pe trecerea de pietoni, fără să te deranjeze absolut nimeni, poţi da tunuri, poţi jefui un vecin, un oraş, ba chiar şi o ţară.

Dacă te înhaţă procurorii te scapă judecătorii, că doar sunt atâtea chichiţe pe care omul de rând n-are cum să le ştie. Doar omul de rând, ăla care înfundă puşcăria chiar dacă a furat doar un bostan prăpădit, crescut pe vrejul răsărit în grădina vecinului, dar hotărât să se expatrieze în curtea dumnealui. Doar trebuie să stea cineva şi la răcoare, că altfel bate la ochi.

Şi chiar dacă toţi de mai sus se hotărăsc să te înfunde, ca imunitar mai ai o scăpare. Potera orbeşte pentru o clipă, atât cât tu să poţi ieşi în voie pe uşa arestului, a penitenciarului, fie el chiar şi de maximă siguranţă. Ai ieşit, dus ai fost. Stai cu burta la soare până se prescrie. Te anunţă presa când ai voie să te întorci la familie. Până atunci vine familia la tine. Presa aia care te-a anuţat că ar trebui s-o ştergi.

Şi dacă într-o zi o să se prindă toţi că se poate? Nu cumva o să fim egali într-o nouă lumină?

Că dacă nu putem fi cu toţii egali ca oameni cinstiţi, măcar să fim egali ca hoţi.