ElZap
Există mii de motive pentru care uneori e bine să taci.
Bunăoară, unii tac pentru că e prea periculos ca să vorbească. Pe vremuri, pe când fraţii de la răsărit, apus, sau din alte zări erau uniţi în jurul Marelui Frate, tăceai pentru că altfel riscai să înfunzi puşcăria, să te de-a afară de la serviciu, să fii mutat cu slujba la stuf, la canal sau pe unde avea patria nevoie de mintea ta prea-iscoditoare.
Acum e la fel, numai că nimeni nu se mai sinchiseşte să-ţi dea o celulă pe de-a moaca. În fond, dacă tot eşti un "duşman al poporului", de ce nu te-ai descurca pe cont propriu? Dacă erai băiat deştept, te lipeai şi tu de o gaşcă mai înstărită şi altfel ieşeai în lume. Dădeai şi tu din gură acolo şi curgea mălaiul la moara la care se macină vremurile pe care le trăim.
Mai neplăcut e când tu n-ai nevoie de mălaiul lor, că ştii că cel pe care l-ai adunat îţi ajunge ca să freci o mămăligă pentru cât mai ai de trăit. Atunci se schimbă situaţia cu fluieratul în biserică. Atunci trebuie să taci din cu totul alte motive.
Taci pentru că aşa e "politically correct", ca să mă dau şi eu de partea barbariştilor. Uite că deja am comis-o. Ce-o să se mai supere ştiutorii de latină învăţată la fără frecvenţă, engleziţii de pe chat şi alte personalităţi de vază.
Nu e politically correct să-ţi expui prietenii, rudele, cunoscuţii, vecinii sau colegii. E şi asta un motiv, ba chiar unul destul de serios.
S-ar putea ca unul să aibă o dugheană, o afacere care se căzneşte să dea colţul, o amiciţie de-o seară, o bere în perspectivă. Păi, dacă el te aprobă s-a terminat afacera dumnealui. N-o să-ţi spună de la obraz că e de acord cu tine şi că nu te poate băga în seamă din motive personale, dar o să-ţi dai tu seama încet-încet.
Mai trece pe la poarta ta din când în când ca să te întrebe dacă mai trăieşti, dar o face pe înserat ca să nu bată la ochi şi spune ceva nedesluşit din vârful limbii, doar atât cât să auzi doar tu.
Cum ar fi să te bage în seamă unul care pariază la o cursă de cai şi calul pe care a pariat e o gloabă? El nu o să câştige pariul, dar câştigă din altă parte. Dacă trece pe la tine şi te vede că te prăpădeşti de râs când îşi laudă mârţoaga i se duce dracului câştigul.
Şi nici cu noua orânduire nu-i de glumit. Gluma te poate costa, mai ales că teoria invarianţior ne arată că la vremuri noi tot bâtrânii nărăviţi in rele sunt eficienţi. Mă rog, dacă babacul a dat colţul, ştafeta e preluată de progenitura lui. Şi-apoi discursurile nu se schimbă prea mult. Doar nişte nume proprii pe ici pe colo şi discursul scos de la naftalină e ca nou-nouţ. Nimeni nu pricepe nimic, iar cei care totuşi pricep ştiu care-i miza
Asta apropo de versurile:
"Stalin şi poporul rus
Libertate ne-au adus"
Recunoaşteţi autorul, desigur. Bănuiesc că şi invariantul. Partea care nu se schimbă în lucrurile prea alambicate pentru omul de rând, vreau să zic.
Astea fiind spuse, mie nu-mi rămâne decât să rămân ce-am fost. Deocamdată.
Există mii de motive pentru care uneori e bine să taci.
Bunăoară, unii tac pentru că e prea periculos ca să vorbească. Pe vremuri, pe când fraţii de la răsărit, apus, sau din alte zări erau uniţi în jurul Marelui Frate, tăceai pentru că altfel riscai să înfunzi puşcăria, să te de-a afară de la serviciu, să fii mutat cu slujba la stuf, la canal sau pe unde avea patria nevoie de mintea ta prea-iscoditoare.
Acum e la fel, numai că nimeni nu se mai sinchiseşte să-ţi dea o celulă pe de-a moaca. În fond, dacă tot eşti un "duşman al poporului", de ce nu te-ai descurca pe cont propriu? Dacă erai băiat deştept, te lipeai şi tu de o gaşcă mai înstărită şi altfel ieşeai în lume. Dădeai şi tu din gură acolo şi curgea mălaiul la moara la care se macină vremurile pe care le trăim.
Mai neplăcut e când tu n-ai nevoie de mălaiul lor, că ştii că cel pe care l-ai adunat îţi ajunge ca să freci o mămăligă pentru cât mai ai de trăit. Atunci se schimbă situaţia cu fluieratul în biserică. Atunci trebuie să taci din cu totul alte motive.
Taci pentru că aşa e "politically correct", ca să mă dau şi eu de partea barbariştilor. Uite că deja am comis-o. Ce-o să se mai supere ştiutorii de latină învăţată la fără frecvenţă, engleziţii de pe chat şi alte personalităţi de vază.
Nu e politically correct să-ţi expui prietenii, rudele, cunoscuţii, vecinii sau colegii. E şi asta un motiv, ba chiar unul destul de serios.
S-ar putea ca unul să aibă o dugheană, o afacere care se căzneşte să dea colţul, o amiciţie de-o seară, o bere în perspectivă. Păi, dacă el te aprobă s-a terminat afacera dumnealui. N-o să-ţi spună de la obraz că e de acord cu tine şi că nu te poate băga în seamă din motive personale, dar o să-ţi dai tu seama încet-încet.
Mai trece pe la poarta ta din când în când ca să te întrebe dacă mai trăieşti, dar o face pe înserat ca să nu bată la ochi şi spune ceva nedesluşit din vârful limbii, doar atât cât să auzi doar tu.
Cum ar fi să te bage în seamă unul care pariază la o cursă de cai şi calul pe care a pariat e o gloabă? El nu o să câştige pariul, dar câştigă din altă parte. Dacă trece pe la tine şi te vede că te prăpădeşti de râs când îşi laudă mârţoaga i se duce dracului câştigul.
Şi nici cu noua orânduire nu-i de glumit. Gluma te poate costa, mai ales că teoria invarianţior ne arată că la vremuri noi tot bâtrânii nărăviţi in rele sunt eficienţi. Mă rog, dacă babacul a dat colţul, ştafeta e preluată de progenitura lui. Şi-apoi discursurile nu se schimbă prea mult. Doar nişte nume proprii pe ici pe colo şi discursul scos de la naftalină e ca nou-nouţ. Nimeni nu pricepe nimic, iar cei care totuşi pricep ştiu care-i miza
Asta apropo de versurile:
"Stalin şi poporul rus
Libertate ne-au adus"
Recunoaşteţi autorul, desigur. Bănuiesc că şi invariantul. Partea care nu se schimbă în lucrurile prea alambicate pentru omul de rând, vreau să zic.
Astea fiind spuse, mie nu-mi rămâne decât să rămân ce-am fost. Deocamdată.
Tara asta este o sursa permanenta de amaraciune :(
RăspundețiȘtergereIn tarile normale vietile oamenilor decurg in afara politicului sau politicul nu-i amaraste.
@Elisa
RăspundețiȘtergerePoate, sau poate în unele ţări amărăciunile sunt mai departe de oameni. Nu cred că în toate.
Soluţia?! Poate doar să ne afundăm în spaţiul sălbatic al naturii.
Ştii, să stai undeva departe de lume, să tot priveşti cum lumea din jur se zbate fără rost, cum trec trupele de colo-colo bezmetice, cum oamenii se mint, se trădează, se înşeală, în timp ce tu stai să priveşti cum se clădesc temple din faguri de miere, cum îşi fac guguştiucii cuiburi în nuci şi în vie, cum îşi cântă şi descântă fericirea lor.
Tu să stai ca un înţelept, vorbind cu căţelul care ţi-a păzit uşa casei o noapte întreagă ca un sfetnic credincios, sperând că într-o zi o să-l ridici la rangul de Mareşal peste bătătură.
Să vezi cum se căznesc furnicile să înalţe muşuroaie-cetăţi, în timp ce albinele cotrobăie prin cupele de flori, ducând găleţi de pulbere de curcubeu pe picioruşe.
Să laşi să se răsfeţe în soare lalelele, bujorii, crinii, zambilele, crinii, gladiolele şi irişii.
Si trandafirii ElZap. Neaparat si trandafirii.
RăspundețiȘtergere@DoarF
RăspundețiȘtergereFie! Îi adaug şi pe ei, cu condiţia să fie puţin sălbatici.
Şi tufănelele, ca să te trezeşti din vis atunci când se apropie iarna cu pasul ei perfid şi când toamna îţi strecoară pe geamul abia deschis mirosul de struguri copţi şi de gutui.
Să toooot stai să desfaci nuci, dinadins lăsând să te murdăreşti pe mâini cu coaja lor mirosind a iod.
Să priveşti la gutuiul din marginea curţii cum îşi aprinde felinarele lui galbene.
Să visezi că te vei prăbuşi într-o altă lume dimpreună cu toţi copacii din curtea ta, dar va veni o primăvară când te vei întoarce din nou, sperând că ea s-a schimbat.
Să ieşi vara în curte desculţ după o ploaie torenţială.