După douăzeci de ani

ElZap


De la Dumas tatăl, trecând pe la profetul Brucan, avem ce-avem cu orizontul acesta de douăzeci de ani.

Aud acum la cutia aia vorbitoare, numită televizor, că un alt profet ne promite că peste douăzeci de ani o să trăim ca-n sânul lui Avraam.

Ştiu profeţii ăştia ce ştiu, când ne mint cu profeţiile lor. Bunăoară, ei ştiu că mulţi din cei ce se uită în gura lor, n-o să aibă cum să-i contrazică peste cei douăzeci de ani.

Altfel spus, „daţi-mi mie votul astăzi”, şi ne auzim peste douăzeci de ani, ca să-mi spuneţi cum mai trăiţi.

Curat murdar cu logica asta. Murdar şi portocaliu.

Păi, Nea Tălică, eu care am acum 50-60 de ani, ştii cam câţi ani o să am pe-atunci? Aud? Cum să te mai întreb pe matale prin anul 2029 fix? Crezi că mă ţin pe mine picioarele la vârsta aia, ca să umblu după potcoave de cai morţi, sau după caii verzi pe care matale mi-i urci pe pereţi în anul de graţie 2009?

Şi pe matale pe unde să te caut pe-atunci? Pe la vreun azil de bătrâni, bolnav de Parkinson sau Alzheimer, înfăşat în pamperşi? Sau îmi dai întâlnire la Ghencea civil sau militar?

Mai bine, să-ţi fac eu o propunere decentă.

Să zicem că pleci matele pe unde a înţărcat mutu’ iapa, preţ de douăzeci de ani, mai stai de vorbă şi cu domn profesor Brucan, şi mă laşi pe mine să trăiesc cum oi putea.

După douăzeci de ani, te prezinţi la mine şi-mi ceri votul.

Până atunci roiu’, că pe-aici se spune că s-au furat cam multe, şi teamă mi-e că ar putea să-ţi cânte unii nişte întrebări, taman la pluguşorul de Anul Nou 2010.

Dacă-l apuci.

Mă, dar mulţi şmecheri pe metru cub, v-aţi prăsit prin ţara asta.