Postări
ElZap
Vuieşte satul. Irozii şi-au încrucişat iar spadele lor de mucava poleită. Din patru în cinci ani, acelaşi vicleim ni se dă pe sticlă, ca şi cum el ar ţine de foame şi de frig, şi de fiecare dată poporul plânge dimpreună cu actorii-irozi. Cu cei ce ştiu să plângă, desigur.
Greu de cap, mai ceva decât moşul Ion Roată, eu tot nu pricep ce-i cu circul acesta ce ţine fix până ni se aleg ai noştri. Că bag eu seama că toţi aceşti fioroşi mânuitori de crunte săbii, gata-gata să se străpungă mortal şi simultan, după ce se termină cu marea împărţeală cad la o pace ce ţine încă un mandat.
Nu pricep povestea asta pe care ne-o spune Melchior, cu teroristul numărul unu, pe nume Omar Hayssamm. Şi cum aş putea s-o pătrund, când văd cum individul ăla ce mi-a băgat frica-n oase, ne-a scăpat printre degete mai ceva decât curcanul acela ce este graţiat în fiecare an la Casa Albă,de Ziua Recunoştinţei.
Nu. Nu vreau să zic că pe undeva pe-aici s-ar învârti ceva recunoştinţă,că n-ar avea nimeni vre-un interes, iar dacă cineva ar avea totuşi unul acolo, eu nu am probe.
Ce mă miră pe mine, nu este faptul că el a fost scos taman din Penitenciarul Rahova. Pe mine mă miră că nimeni n-a intrat în locul lui, şi bănuiesc că nici n-o să intre până ce vinovăţia se va prescrie.
Pe mine mă miră, că preşedintele nu a ieşit la fel ca predecesorul lui, să strige de la poarta palatului: „m-au învins structurile”. Sau poate ar fi trebuit să strige: „Boieri, boieri! Ruşinatu-m-au păgânul”.
Să fi strigat şi să fi plecat. Din proprie iniţiativă, lăsând ţara să plutească în derivă. Ca o flotă fără stăpân, de care nimănui nu-i pasă.
Cum-necum, domnul preşedinte s-a consolat cu plecarea sirianului, care dus a fost.
Sau poate nu e dus, mai ştii? Pe vremuri ca astea nu m-aş mira să-l văd pe domnul Băsescu scoţând din joben, un sirian cu nume de Omar. Ar fi o poveste frumoasă, mai ales că domnului Vladimir Tismăneanu, i s-ar putea comanda de către o comisie prezidenţială o nouă lucrare monumentală pentru a analiza şi a condamna terorismul din România. Aia cu condamnarea comunismului oricum e cam răsuflată, şi mirosea din naştere a picioare de soldat rus. Aici îmi vine să dau cu versurile lui Păstorel:
„Soldat rus, soldat rus
Te-au ridicat atât de sus.
Ca să te vadă popoarele,
Sau pentru că îţi put picioarele?”
Oricum, ceva pute aici. Mai ales că din Nürnbergul ăsta românesc fac parte mulţi judecători ce au mâncat cu polonicul comunismului. Ce au mâncat numai ei ştiu. Noi ştim că ne-au mâncat zilele.
Aşadar, Hayssamul nu-i, domnul preşedinte doarme ca-n sânul lui Avraam, şi nimeni nu sufla o vorbă.
Nu sufla până acum câteva zile. Eu cred că n-o să sufle nici după alegeri, cum n-a suflat nimeni în ţigaretele alea de pe vremea altui vodă.
Pe la noi, o mână o spală pe cealaltă, ca să nu dau iar în latinisme. De aia suntem noi veşnic cu mâinile murdare şi ne paşte gripa porcească.
Vuieşte satul. Irozii şi-au încrucişat iar spadele lor de mucava poleită. Din patru în cinci ani, acelaşi vicleim ni se dă pe sticlă, ca şi cum el ar ţine de foame şi de frig, şi de fiecare dată poporul plânge dimpreună cu actorii-irozi. Cu cei ce ştiu să plângă, desigur.
Greu de cap, mai ceva decât moşul Ion Roată, eu tot nu pricep ce-i cu circul acesta ce ţine fix până ni se aleg ai noştri. Că bag eu seama că toţi aceşti fioroşi mânuitori de crunte săbii, gata-gata să se străpungă mortal şi simultan, după ce se termină cu marea împărţeală cad la o pace ce ţine încă un mandat.
Nu pricep povestea asta pe care ne-o spune Melchior, cu teroristul numărul unu, pe nume Omar Hayssamm. Şi cum aş putea s-o pătrund, când văd cum individul ăla ce mi-a băgat frica-n oase, ne-a scăpat printre degete mai ceva decât curcanul acela ce este graţiat în fiecare an la Casa Albă,de Ziua Recunoştinţei.
Nu. Nu vreau să zic că pe undeva pe-aici s-ar învârti ceva recunoştinţă,că n-ar avea nimeni vre-un interes, iar dacă cineva ar avea totuşi unul acolo, eu nu am probe.
Ce mă miră pe mine, nu este faptul că el a fost scos taman din Penitenciarul Rahova. Pe mine mă miră că nimeni n-a intrat în locul lui, şi bănuiesc că nici n-o să intre până ce vinovăţia se va prescrie.
Pe mine mă miră, că preşedintele nu a ieşit la fel ca predecesorul lui, să strige de la poarta palatului: „m-au învins structurile”. Sau poate ar fi trebuit să strige: „Boieri, boieri! Ruşinatu-m-au păgânul”.
Să fi strigat şi să fi plecat. Din proprie iniţiativă, lăsând ţara să plutească în derivă. Ca o flotă fără stăpân, de care nimănui nu-i pasă.
Cum-necum, domnul preşedinte s-a consolat cu plecarea sirianului, care dus a fost.
Sau poate nu e dus, mai ştii? Pe vremuri ca astea nu m-aş mira să-l văd pe domnul Băsescu scoţând din joben, un sirian cu nume de Omar. Ar fi o poveste frumoasă, mai ales că domnului Vladimir Tismăneanu, i s-ar putea comanda de către o comisie prezidenţială o nouă lucrare monumentală pentru a analiza şi a condamna terorismul din România. Aia cu condamnarea comunismului oricum e cam răsuflată, şi mirosea din naştere a picioare de soldat rus. Aici îmi vine să dau cu versurile lui Păstorel:
„Soldat rus, soldat rus
Te-au ridicat atât de sus.
Ca să te vadă popoarele,
Sau pentru că îţi put picioarele?”
Oricum, ceva pute aici. Mai ales că din Nürnbergul ăsta românesc fac parte mulţi judecători ce au mâncat cu polonicul comunismului. Ce au mâncat numai ei ştiu. Noi ştim că ne-au mâncat zilele.
Aşadar, Hayssamul nu-i, domnul preşedinte doarme ca-n sânul lui Avraam, şi nimeni nu sufla o vorbă.
Nu sufla până acum câteva zile. Eu cred că n-o să sufle nici după alegeri, cum n-a suflat nimeni în ţigaretele alea de pe vremea altui vodă.
Pe la noi, o mână o spală pe cealaltă, ca să nu dau iar în latinisme. De aia suntem noi veşnic cu mâinile murdare şi ne paşte gripa porcească.
Eu cred că dintr-un anume punct de vedere, povestea oii negre care-a fugit ascunsă printre berbecuţi, reloaded, e mană cerească...
RăspundețiȘtergereAntibăsiştii sfârâie de bucurie, probăsiştii stuchiesc să stingă jarul, mai avem câteva zile şi cineva o să câştige tronul "din pix".
Fiindcă lumea e prea ocupată cu scandalul şi nu stă să se întrebe "bine, bine, şi cu noi cum rămâne?" Dacă nu ajunge scandalul marilor dezvăluiri, avem si-o grevă de rezervă, la metrou.
Cum dracu' - doamne, iartă-mă! - n-a dat nimeni pe post cum "sună" salariul ăstora de la metrou, care au făcut grevă?!
Sună numai claxoane, pe la semafoare.
O CASIERĂ Metrorex are 33 de milioane vechi, brutul.
O casieră de la metrou se simte la servici ca o casieră de la METRO în concediu de odihnă. Care are de 4 ori mai puţin decât prima.
O ţară jucată la barbut.
RăspundețiȘtergereUn popor jucat la poker.
Ce blestem ne paşte?
Gresesti cand scrii {Cum-necum, domnul preşedinte s-a consolat cu plecarea sirianului, care dus a fost.} Traian Băsescu a fost în Siria ca sa modifice conditiile tratatului pe care Romania le are cu Siria ca OH sa poata fi extradat mai usor.
RăspundețiȘtergereVorbele care se sufla de cateva zile vin din partea unor fosti procurori iesiti pe usa din dos a magistraturii care nu pot produce nicio proba. Pana cand nu vor reusi sa aduca probe, ei nu sunt decat niste calomniatori. Niciunul dintre cei acuzati de ei nu au de ce sa se explice. Traian Basescu si ceilalti politicieni acuzati trebuie sa se bucure de prezumtia de nevinovatie din partea tuturor. La fel cum si Vantu, Patriciu, Voiculescu se bucura de prezumtia de nevinovatie atunci cand ii acuza Traian Basescu.
Nu cred ca actualul presedinte ar trebui sa plece. Cred ca este mult mai periculoasa linistea guvernarii lui Nastase sub privirile parintesti ale lui Iliescu. Sa fii sanatos ca mi-a placut cum ai scris, chiar dacă nu prea cred ca tot ceea ce ai scris este de corect!
@Corector
RăspundețiȘtergereÎnainte de a-ți răspunde, te întâmpin cu o cunoscută replică:
„Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!”
Există însă câteva întrebări ce mă frământă ca simplu cetățean al acestei țări.
1. Omar Hayssam a fugit din țară cam demultișor (cam prin 2005 dacă nu greșesc), iar domnul președinte a vizitat Siria anul trecut. Indiferent cine este vinovat de această plecare dubioasă a lui Omar, eu zic că niște măsuri se impuneau, iar președintele ar fi trebuit să se fi manifestat mult mai vocal în legătură cu problema asta. N-a făcut-o, cum n-au făcut nici alți factori implicați în treaba asta, ceea ce ridică temeinice semne de întrebare legate de seriozitatea cu care este abordată această dispariție pe ușa din dos a sirianului.
2. Mie puțin îmi pasă ce nume poartă cei vinovați, iar prezumția de nevinovăție are și ea limitele ei. Împinsă dincolo de aceste limite, ea ridică serioase semne de întrebare în legătură cu interesele celor ce anchetează cazul. Dacă problemele astea se vor rezolva taman la calendele grecești, sunt slabe semne să vorbim de justiție în țara asta. Oare chiar vroia cineva să-l prindă pe Omar?Nu ți se pare că fuga lui Omar e un vodevil cam ieftin, chiar și pentru un popor prostit?
3. Când ești președinte al unei țări, îți asumi riscuri, iar între ele este și acela de a alege între a rămâne președinte și a rezolva problemele care țin de tine, sau a pleca. Nu putem invoca la nesfârșit faptul că nu putem face nimic ca lucrurile să intre în normalitate. Lucrul este valabil de la vlădică la opincă.