Manipulantul (Surminatul de mercur)

ElZap

Ştiu că o să credeţi că am luat-o razna, dar măcar credeţi-mă, că ceea ce vă spun s-a întâmplat aievea.

Aşadar… chimie… şcoală generală (sau gimnaziu cum i se spune azi)… profesori pregătiţi şi mai puţin pregătiţi… elevi aşa şi-aşa, dar mai ales aşa... Cam ăsta era tabloul în care s-au petrecut lucrurile. Era printr-a şaptea, dacă nu încurc eu datele.

Amicul meu, şi coleg de clasă pe deasupra, trecuse puţin de optsprezece ani… Vremuri grele pe-atunci. Chef de şcoală ioc, minte nici atât. Ce mai, bioxid de clei, tufă de Veneţia, cum era alintat de un profesor hâtru, mare amator de băuturi spirtoase şi de alte bunătăţi ce puteau fi procurate de la părinţii elevilor.

Ţin minte ca acum, că amicul meu era înnebunit după povestiri cu bubuituri, aşa că într-o zi mă apuc să-i spun ceva despre fulminatul de mercur. Mă asculta, mai ceva decât pe popa de la biserică, unde de altfel nici nu punea piciorul.

Ce-o fi reţinut amicul din ce i-am spus eu, ce n-o fi reţinut, că începând de-a doua zi începe să se facă remarcat la chimie. Orice întrebare i se punea, el avea răspunsul invariabil, pregătit de la lecţia pe care am făcut-o împreună. Surminat de mercur, adică. Omul nu admitea în ruptul capului că ar mai exista şi altceva pe lumea asta a chimiei anorganice. H2SO4 era surminat de mercur. H2O era tot surminat de mercur. HCl tot surminat de mercur. Omul adusese chimia la numitorul comun al surminatului de mercur.

Aşadar ăsta este marele secret. Dacă ştii cum să-i bagi în cap omului o chestie, fie ea chiar şi o tâmpenie, el vede peste tot doar acea bazaconie pe care tu i-ai vârât-o în scăfârlie. Ce-are a face, că prostia aia de care tu i-ai vorbit nici măcar nu s-a pomenit să existe? El ştie că există surminatul de mercur şi asta îi ajunge.

Vremurile au trecut, dar de surminatul de mercur tot n-am scăpat.

Bunăoară, dacă omul ştie că biserica din satul lui este mai înaltă decât toate casele din sat, este greu să-i scoţi din cap că biserica aia nu este totuşi cea mai înaltă biserică din lume. Tot un fel de surminat de mercur.

Zilele trecut dau peste o statistică. Oamenilor obişnuiţi li se cerea să aşeze în ordine descrescătoare nişte găselniţe ale omenirii. Bănuiesc că cei selectaţi să facă ordine în ştiinţă, nu erau tocmai din ăia ce şi-au petrecut multe nopţi prin cine ştie ce laboratoare. Pe primul loc iese domeniul X. Întorc eu lista pe faţă şi pe dos, o citesc de sus în jos şi de jos în sus, de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga. Ceva nu e în regulă cu domeniul X. Până la urmă îmi pică fisa, de era să-l imit pe Arhimede, când s-a trezit împins de jos în sus de legea ce-i poartă numele. Noroc că mi-am amintit că nu fac baie în Siracuza. Domeniul X este singurul domeniu de care tot omul a auzit, fie el şcolit sau analfabet. Aşadar X este tot un fel de surminat de mercur.

Dacă îl întrebi pe unul care este cel mai puternic om din lume, îţi va răspunde că acela ar fi Hercule. Asta dacă l-ai ales din cei ce au studiat mitologia grecilor. Altfel ar putea fi, după caz Willy Spucker, pentru cei ce l-au citi pe Coşbuc, sau, de ce nu David, că aproape toată lumea a fost pe la biserică sau măcar pe la un muzeu. Dacă omul ăsta ar fi un compus chimic, musai ar trebui să se numească, aşa cum deja aţi bănuit, surminat de mercur.

Cum se apropie alegerile, şi cum aproape toţi alegătorii sunt prinşi cu lecţia neînvăţată, ce credeţi c-o să răspundă în faţa buletinului de vot şi al urnei ce se uită tâmpă la el. Aţi ghicit. Surminat de mercur.

Aşadar ce ne mai rămâne de spus?

Stimaţi pretendenţi la fotoliul de la Cotroceni, în loc să vă bateţi capul să minţiţi poporul cu tot felul de gogoriţe, cum aţi făcut de douăzeci de ani, mai bine le spuneţi o poveste cu surminatul de mercur şi gata.

Treaba e că surminatul ăsta buclucaş, cu care v-am ameţit până acum, ar putea să sufere o izomerizare cis sau trans, şi să vă treziţi peste noapte cu fulminatul de mercur sub fund, şi asta nu miroase a bine.

Nu vă salvează nici femeiul.