Hai la vot…

ElZap


Pe vremuri se auzea prin târgurile ţării îndemnul proletar-stahanovist de a merge toată suflarea la vot, însoţit de cel mai convingător şi mai lacrimogen exemplu personal:

"Mi-am luat mama de mâna şi i-am spus: Hai la vot, că nu mai pot."

Acum stau şi eu, precum cetăţeanul turmentat al lui Caragiale şi mă întreb prostit:

eu de ce să votez?

… să votez pentru o politică de alcov şi de cârciumă? Să votez pentru ca matale să mă scuteşti pe mine, cetăţeanul care te va vota, de a te însoţi la crâşmă? În locul meu, se va sacrifica un cioban, care îşi va îndemna creştineşte turma, de la volanul maşinii sale de multe sute de mii de euro, care va fi reparată cu ranga în văzul televiziunilor. Spre dimineaţă, tu cel pe care l-am votat, vei pleca spre casă pe patru roţi şi tot pe atâtea cărări.

… să votez pentru ca tu să-ţi poţi trimite progenitura, cu demi-şcoală, fără gramatică şi fără bun-simţ ca să se flendurească pe uliţele capitalei Uniunii, precum caprele din turma lui Kaldi?

… să votez pentru ca tu să poţi angaja pentru ea o companie de dădace, gata să o oprească atunci când e gata-gata să dea-n gropi? Başca jurnaliştii specializaţi în coafura părului fără cap şi a capului fără minte.

… să votez pentru a face drumuri care sunt mai infinite şi mai răsucite decât celebra bandă a lui Möbius, pe care atunci când pleci cu capu-n sus ajungi cu urechile-n jos? Să votez pentru banii care se preling pe aceste drumuri copiate după celebrul matematician, pe care voi aruncaţi banii ce se preling în buzunarele cui trebuie şi de acolo burduşesc buzunarele voastre?

… să votez pentru a prinde terorişti nedovediţi, dar condamnaţi, care însă ne scapă printre degete, ca într-un joc de-a hoţii şi vardiştii, jucat de procurori şi judecători legaţi la ochi? În jocul acesta de-a baba oarba nu se mai ştie cine pe cine aleargă, şi mai ales nu se ştie de ce se aleargă şi ce iese din alergătura asta, iar când jocul se termină şi toată lumea se îmbrăţişează, noi rămânem cu buzele umflate ca la un teatru absurd, jucat de nişte actori clauni.

… să votez pentru ca matale să-mi poţi adresa îndemnul de a trăi bine? Asta numai dacă voi avea norocul să supravieţuiesc, lucru la fel de improbabil precum inventarea năucitorului perpetuum mobile. Dacă pe-aici bântuia ciuma lui Caragea, mai trăgeam ceva speranţă.

… să votez pentru ca să pot fi disponibilizat atunci când unul sau altul din locotenenţii tăi s-a sculat cu faţa la pernă, deşi e la mintea cocoşului că cei ce ar trebui disponibilizaţi, sunt tocmai ei, în cap cu matale? Oricum, se vede de a o poştă, că prezenţa voastră la cârma ţării este tot atât de folositoare precum o sticlă de Carmol la piciorul metalic al celui prigonit, sau ca televizorul color pentru un orb din naştere. De aproape două decenii, faceţi guverne în cel mai pur stil dadaist, extrăgând denumiri fantomă dintr-o urnă fuzinală, după o noapte de beţie.

… să votez pentru ca tu să mă poţi vinde oricărui handicapat îşi abate paşii pe aici, mai ceva decât o făceau căpeteniile africane din filmul Rădăcini?

… să votez pentru ca să se construiască noi puşcării de lux?

Ultima ipoteză m-ar putea clinti din casă.

Cu condiţia de a şti cine va locui în ele.