Bate vântul

ElZap


Mare furtună s-a iscat după ce doctorul a anunţat că sparge gaşca.

„Singura soluţie să fim băgaţi în seamă în aceste vremuri grele, este să le spargem gaşca.”

Parcă aşa a glăsuit doctorul.

Nici măcar n-a precizat doctorul de care gaşcă ar fi vorba, că vântul de libertate s-a înteţit şi el s-a transformat în vijelie, care vijelie a pus în mişcare toate frunzele uscate de realitate.

Omul care a pus moartea să citească ziarul, şi-a pus masca cu frunte încreţită şi cu privire atârnată-n pod, şi-a adunat tot vocabularul lui scatologic, şi a purces să contrapună forţa lui de sorginte eoliană, doctorului, care doctor se vrea la Cotroceni.

Treaba e că scremerea celui ce declara că vinul îl ştie pe de rost, mă duce cu gândul sârbului, la chiolhanul la care a mângâiat-o pe spate pe doamna domnului. Erau de ajuns, fie şi numai ochii lui bulbucaţi de poezie, ca lumea să se lămurească. Să se lămurească ce? Să se lămurească cine cu cine se adună. În gaşca pe care vrea s-o spargă doctorul, bănuiesc.

Acum fiindcă mă bate gândul aiurea, dau fuga să mi-l răsfoiesc. Acolo un alt deontolog de marcă, cu masca lui de Savonarola de Dâmboviţa, îl atacă vârtos pe amicul poporului, pe care-l foarfecă în bucăţi mici de ironii ieftine. Între cei doi jurnalişti se pare că există o veche empatie de Murfatlar.

Acum că e vorba de stihuri, mă duce gândul la Coşbuc.

„Sunt grei bătrânii de pornit,
Dar de-i porneşti, sunt grei de-oprit! “

Şi cum să-i porneşti altfel, decât amintindu-le că odată ca niciodată, unul din ei şi-a alintat ucenicul vrăjitor cu dulcea vorbă de prostănac.

Nu ştiu de ce, dar acum când văd cum merg lucrurile, îmi amintesc de versurile lui Eminescu.

„Îi pare că prin aer în noapte înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârna uscată –
Moşneagul rege Lear.”


Să nu credeţi că cele spuse mai sus au ca scop să-l laude pe doctor. M-a dus gândul să pipăi puţin gaşca asta, care adună şi desparte oameni.

Cine se aseamănă se adună. În gaşcă, desigur.