Ce şapte magnifici

ElZap

Suntem daţi dracului!

Nici noi nu credeam că suntem atât de capabili. Norocul nostru e cu Tartorul. El este cel ce crede. Nici dracul nu ştie în ce crede Întunecimea Sa. Poate nici nu crede. Nu crede, dar ne conduce la victorii. El e un fel de Ali Baba. Noi doar îl urmăm fără să zicem nici pâs. Fiţi liniştiţi! Ală micu’ ce se înalţă pe picioarele posterioare nu este periculos. El latră, dar de muşcat nu muşcă. Latră şi el după partitură, prompter sau ce găseşte Tartorul să-i pună înainte. Nu latră? Tartorul îi ia din faţă farfuria. La succesuri ne duce diavoliţa a mică.

Aşadar, capabili cum suntem noi, ne-a pus Tartorul să stăm călare pe două sau trei dregătorii.

Bunăoară, o femeie, mai ales dacă e blondă, s-ar putea ocupa de turism, dar şi de mediu. Deh, se zice că blondele sunt blonde, aşa că dacă le spui că o pot înlocui pe una ca Marie Curie, ele te cred. Zi-le blonde şi trage uşa! Se zice că o blondă sufla în ţeava de eşapament ca să-şi aducă maşina la forma dinainte de accident. Noroc cu alta, care i-a explicat că trebuie să ridice geamurile de la portieră. Aşa-i când pui două blonde într-una.

Dacă de pildă, de mâine te apucă o durere de cap, sau ai altă problemă de boală, te prezinţi degrabă la dregătoria economie, şi vice-versa. Ce să ne mai formalizăm. În harababura ce domneşte în împărăţia lui Tartor Împărat, ori te legi la cap, ori te apuci de montat macadam, ori ascuţi ovăz, tot aia e. Frecţie la un picior de lemn. Ne-a pus Dumnezeu bordura în cap, asta e.

Acum, e vorba de agricultură, mai precis la ce a rămas din ea, după ce pe tarlale au dat năvală cele mai frumoase buruieni. Ei, acu-i acu! Aici o să fie pus dregător cel mai bun dintre cei şapte magnifici. Cel ce le ştie pe toate. Acela care vroia să mute aeroportul Băneasa, tocmai unde a înţărcat mutu’ iapa, pe undeva pe la Alexeni. Bun. Acum i-a agăţat Tartorul un scaiete de coada lui stufoasă şi la trimis la arat. Acolo îi este locul potrivit, ar zice unii răutăcioşi, făcând trimitere la laptele de vacă pe care l-a supt în tinereţea lui timpurie.

Fals! Fals! Fals! Omul nu suge numai lapte. El suge tot, mai ceva decât Setilă. Pe unde trece el, se usucă până şi fluviile. Dar, ce-i al lui e al lui. El nu numai suge. El şi îngheaţă tot, de câte ori deschide gura. Mai ceva decât Gerilă. Mai nou, au început să dârdâie până şi trenurile. Dârdâie în aşa hal, că de dârdâit au ajuns să sară de pe şine, mai ceva ca pop-cornul de prin locurile pe unde şi-a făcu el o vizuină trăsnet.

Cel mic, şi rău de gură la ce-ar putea să se înhame. S-a înhămat el la instruirea tinerei generaţii. La cât s-a instruit ea şi până acum, iată ce-a ieşit.

Cândva mă îndoiam de virtuţile votului uninominal. Acum nu mă mai îndoiesc. La aşa tescovină, oferită cu generozitate alegătorilor , aşa clasă politică a ieşit. Punct.

Dac-o fi să fie aşa cum am zis mai sus, mă duc degrab la culcare. Poate când mă trezesc, aflu că a crăpat ştiu eu cine.

Sculaţi-mă numai dacă minunea se produce. Altfel lăsaţi-mă să dorm, chiar de-ar fi să dorm un veac.