Suferinţele primarului Werner

ElZap

Primarul Klaus Werner Iohannis este cel pe care-l compătimesc aici. Pe Werther l-a compătimit Goethe.

Acum, de ce l-aş compătimi pe bietul primar, că doar n-a păţit ceva ce nu s-a mai întâmplat şi altor oameni mari? Bunăoară, a mai păţit-o Petrică zis şi Roman, ba chiar şi Victoraş Ciorbea. Fiecare în felul lui, la momentul la care Dracul şi-a băgat coada.

Îl compătimesc pentru că nimeni până acum nu a băgat de seamă câte de valoros era Werner, sau ca să fiu corect, l-au băgat în seamă ca o soluţie colaterală, niciodată finalizată.

Bunăoară, ceva mai demult era cât pe-aici să fie numit ministru al învăţământului. N-a fost să fie. A fost doar o intenţie. El n-a ajuns ministru al învăţământului, pentru că nu era suficient de bun.

În schimb a ajuns doamna Elena Udrea ministră, călare atât pe turismul rural cât şi pe cel urban, iar mai apoi chiar bi-ministră încălecând pentru puţin timp chiar şi mediul. Una este doamna Udrea.

Cu ministra noastră-n frunte… vorba lui Orwell.

Acum pricep şi eu, de ce unii oameni se visează cai.

Sobră ca doamna ministru nici că am văzut.



Şi lista miniştrilor superdotaţi ar putea continua.

Bunăoară, o altă doamnă vorbea numai şi numai la “prural”.



De aia a ajuns ministră.

La singular nu poţi ajunge decât cel mult primar la Sibiu. În spatele tău trebuie să stea partidul. La noi, partidul s-a defectat de plural. Avem un singur partid, iar partidul acesta răspunde prompt la ordinul şefului.

Oare ce mai reprezintă primarul Klaus Werner Iohannis pe lângă marile personalităţi Flutur, Berceanu, Plăcintă, Videanu, Eba, Sulfina şi alte plante agăţătoare ce cresc sau roiesc prin preajma palatului, cultivate cu grijă de mult prea iubitorul nostru de frumos.

Îl invidiez pe Iohannis Klaus pentru că nimeni până acum nu a băgat de seamă cât de corupt este.

Bunăoară, jurnaliştii au descoperit că acest om, a avut neobrăzarea să-şi parcheze maşina fix în faţa primărie.



Şi lista nelegiuirilor sale nu se opreşte aici, de unde trag concluzia că e bine să stai departe de ciolan.

Cum întinzi mâna, cum ţi se arată DNA-ul. Ba chiar şi presa. Aia independentă.

Aşa că, mă întorc şi eu la Goethe, şi mă întreb odată cu el, gândindu-mă la cei ce-l judecă pe Iohannis:

“Ce nebunie e să judeci pe alţii după tine însuţi.”