duminică, 4 octombrie 2009

Temele de neacasă

ElZap

Cum a venit la conducerea bakanlâkuli instrucţiunii, vizirul cel scund şi rău de plisc s-a pus pe dat pe gură învăţăminte populiste, pentru a-i ameţi pe cei ce au probleme cu şcoala, dar folositori la băgat votul în urnă. Am uitat să vă spun că aici el lucrează doar cu jumătate de normă, că bănuiesc că nu îl moşteneşte pe Stahanov.

Aşa am aflat eu, că de acum încolo temele pentru acasă, nu se vor mai face acasă.

Nu-i vorbă, că exceptând ceea ce este de exceptat, nici până acum o mare parte din tineri nu-şi făceau temele pe acasă.

Cei de exceptat sunt excepţiile. Pe ăştia eu nu i-aş trimite la şcoală. De teamă să nu-i strice. Şcoala, desigur.

Cei mai bunişori, ca să mă iau după vorbele unei profesoare îngăduitoare, şi le făceau până mai ieri pe la cârciumă sau pe la cafenea. Cei mai slăbuţi nu şi le făceau deloc, că aşa e la modă în zilele noastre. Parcă nu poţi ajunge ministru, fără prea mult efort intelectual? Poţi. Lucrul este demonstrat.

Mai există şi categoria celor slabi, a tufelor de Veneţia, a bioxizilor de clei. O parte din ei, doar o mică parte, rămân fără şcoală. Unii, din categoria asta puturoasă, au succesuri, de ajung pe la Bruxelles şi fac cinste ţării care i-a trimis. Şi babacilor. Deh, prost să fii, noroc să ai. Aşa-i în viţă.

După cum s-a constatat, afară de o minoritate neglijabilă, toată lumea nu-şi făcea temele pentru acasă, până la pogorârea vizirului în mijlocul celor preocupaţi cu instrucţiunea. Aşa că, în înţelepciunea lui, pogorâtă pare-mi-se de mai sus, vizirul a hotărât să nu se mai facă deloc. Nici teme, şi în curând nici şcoală.

Om deştept şi receptiv la nou vizirul, nu ca generaţiile astea prăfuite care credeau că e musai să pricepi ceea ce ţi-a spus profesorul la şcoală. Să încerci să vezi dacă îţi iese aplicarea regulii de trei simplă, a derivatelor, nu doar să vorbeşti despre ele ca despre nemurirea sufletului.

M-am tot răsucit eu, încercând să pricep de unde i-a venit celui mic astă năstruşnică idee. Până la urmă m-am dumirit că ea nu poate origina, decât din marea înţelepciune a marelui conducător.

Păi, nu marele conducător este cel ce a stabilit că răul odată comis, el trebuie statuat ca lege?

Vede marele conducător că prin urbea lui ar fi niscaiva prostituate, hop şi el cu legalizarea prostituţiei. Tot e bine că nu a propus o lege cu obligativitatea ei.

Vede el că sunt unii care cultivă cânepă, în speranţa că vor descâlci niscaiva fire de tort, hop cu legalizarea drogurilor.

Mă aştept ca în viitor să vie legalizată şi hoţia, că doar avem hoţi cât încape. Doar n-o să-i lăsăm neintegraţi şi pe ăştia.

Nu a venit marele conducător la putere, ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi dintre carele cel dintâi este el?

4 comentarii:

  1. Eşti meseriaş!
    "Aşa-i în viţă!"... :))))))
    Nu am comentarii.
    Doar surâd.

    De hăhăit, e loc la televizor cât cuprinde.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc.

    Nu-i meritul meu.
    E al lor. Fără o faună aşa bogată, viaţa ar fi prea fadă.

    Cam ca Bucureştiul fără gropi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-e teamă că lucrurile alunecă pe o pantă de necontrolat. Că se vor scoate cuvinte şi obiceiuri de la naftalină. N-am exemple la îndemână. Poate vorbitul în şoaptă? Categoria "deţinut politic"?
    Aş vrea să-mi spui că bat câmpii.
    M-ar bucura foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu se omoară ei cu treburi de astea. Numai regimurile totalitare aveau nevoie de deţinuţi politici.

    Democraţiile au alte metode. Te lasă muritor de foame şi gata. Ce să se mai încurce să-ţi mai dea şi mâncare pe gratis.

    RăspundețiȘtergere