Boieri, cenzuratu-m-a cucoana

ElZap

Ca tot românul curios, dau şi eu o raită prin blogosferă, ca să văd ce se mai întâmplă cu miniştrii şi prim-miniştrii ăştia care se schimbă pe la noi, precum se schimbă garda pe la Palatul Buckingham.




Văd eu pe blogul unei distinse doamne, cum că pe noul nostru prim-ministru l-ar chema Lucian. Lucian Croitoru, ca să nu apară cumva confuzii. Nu-i mai puţin adevărat că treaba asta o ştiam ceva mai dinainte, cum de altfel ştia toată suflarea românească.

Până aici nimic deosebit, exceptând poate asemănarea frapantă a domnului în cauză cu Principele Duda.

Şi nici asta n-ar fi o mare nenorocire, dacă nu m-ar fi dus paşii prin ţinutul Europeea, unde o tânără şi cunoscută scriitoare, Loredana Cristea, tocmai dedicase Alteţei Sale nişte versuri cu multă sare şi piper.

Cam pe-aici:

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=34290

Astea întâmplându-se, mă pune necuratul să postez opinia mea legată de asemănarea celor doi bărbaţi, pe forumul distinsei jurnaliste, bănuind că nu se va supăra foc pe mine. Ca să nu existe bănuieli asupra versurilor împricinate, o să-mi permit să le reproduc aici.

„Eu împotrivă-ţi sire, mă jur, n-am nici un dinte
Am o nedumerire de la pământ la cer;
Cum poţi să sari din rolul Tartuffe de Moliere
În cel de prinţ şi prinţul să-l dai pe preşedinte?”

Atâta mi-a lipsit, că doamna la care tot încerc să fac aluzie, mă vâră în debaraua forumului domniei sale. Cu versuri cu tot, deşi bag eu seama că mai mult versurile au deranjat contextul.

Nefiind eu obişnuit a sta prin debarale de cucoane, îmi permit să dau in extenso, ceea ce n-am îndrăznit să dau pe blogul distinsei jurnaliste. N-am îndrăznit de teama de a nu tulbura atmosfera de total consens ce domneşte pe respectivul blog. Aici nici musca nu îndrăzneşte a bâzâi fără aprobare scrisă şi ştampilată.

Aşadar, poftiţi blogu-vă! Poftiţi şi cârcotiţi!

Superba poezie scrisă de Loredana o dau acum mai jos, tale-quale:

„Ce tânăr eşti alteţă, ca vinul stat din fiert
Şi dinţii precum neaua sau brânza bivoliţei
Cum de-ţi veni în mine pe malul Dâmboviţei
Să vii la circ de parcă te-ai duce la concert

Milităros şi suplu cu grad de colonel
Vezi, la vreo paţachină să nu-ţi închini floreta
Şi să te mazilească prinţesa Margareta
La Teatru Mic în rolul de june infidel

Suav şi dulce-n vorbă cu degete subţiri
La dame-un pic mai coapte se ştie că-ai lipici
Doar când apari, alteţă, dai moarte-n bibilici
Dovadă? Vezi prea bine că muza mi-o inspiri

Ştii, locu-ţi serenissim , mai mult decorativ
E-acela de prinţ nobil nu fante cu ambiţii
Care ciordeşte, minte sau face exhibiţii...
Cu-aşa agilitate de juri că e sportiv

Eu împotrivă-ţi sire, mă jur, n-am nici un dinte
Am o nedumerire de la pământ la cer;
Cum poţi să sari din rolul Tartuffe de Moliere
În cel de prinţ şi prinţul să-l dai pe preşedinte?”

Şi ca să fie tacâmul complet, adaug aici şi un filmuleţ, ca să nu se plictisească lumea.






Acum ştiu că s-au dus invitaţiile pe care tocmai le pregătiseră casele regale pentru mine.

S-a dus şi mămăliguţa cu brânză regală, sau ciorba cu borş princiar.

S-au dus aste bunătăţi, dar cel puţin ştiu că n-o să-mi cânte nimeni sub balcon serenade de genul:

„Minciuna stă cu regele la masă...
Doar asta-i cam de multişor poveste:
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă.”

Nu-mi cântă mie, dar eu tot nu m-am putut abţine a face o cântare. Inutil să spun că aş putea reveni cu completări.