Dumneata…

ElZap


… fă un drum până la cea mai apropiată puşcărie şi priveşte în ochii celui mai nemernic dintre hoţii care a fost azvârlit dincolo de gratii pe o saltea jegoasă. S-ar putea să citeşti pe faţa lui reproşul, că acolo unde el a eşuat la primul pas, în această economie de piaţă, tu ai fost pe deplin norocos. Dacă asta nu-ţi spune nimic, vino şi cere-mi votul.

… du-te în una din puţinele şcoli în care se mai învaţă carte şi intră-n vorbă cu echipa aceea de olimpici, care singură valorează mai mult decât jumătate din mulţimea de elevi ce-şi trag cu greu sufletul prin şcoală. Fiecare din copiii ăştia a citit mai mult decât toate progeniturile cu care şi-a pierdut vremea până la terminarea facultăţii beizadeaua ta. Niciunul din aceşti copii nu speră, şi poate nici nu-şi doreşte, să aibă în viaţă un drum atât de neted, cum are odrasla ta. Nici măcar nu visează să ajungă acolo unde tu ai propulsat-o cu maximă nesimţire, ajutat de un cor de preotese ale templului şi cu mulţimea de deontologi loviţi de orbul găinilor. Aceşti copii se mulţumesc să te poată privi cu un zâmbet plin de profund dispreţ. Pe tine şi pe vlăstarul tău leneş şi prost. Chiar dacă nu vei îndrăzni să-mi mai ceri votul meu, te vei gândi poate la copiii ăştia umiliţi de dictatura tupeului şi a nesimţirii fără limite.

… cheamă-i la tine pe toţi acei judecători, la care s-a trimis vorbă să fie lăsaţi în libertate criminali dovediţi, şpăgari, escroci şi alţi indivizi din fauna asta toxică, ce fac aerul acestei ţări irespirabil. Întreabă-i pe oamenii ăştia în robă, cum au fost scăpaţi fierarii veseli „Železárny Veselí” care i-au făcut de petrecanie compatriotului tău Virgil Săhleanu şi de ce au hotărât ei ca să strămute procesul taman la Satu Mare, adică la un pas de locul pe unde au fost scăpaţi? Nu uita să-i întrebi despre sirianul Omar Hayssam, cel scăpat de ei printre degete, de parcă ar fi fost clauni la circ şi nu oameni ai justiţiei. După ce vei fi stat un ceas de vorbă cu ei, mai întreabă-te dacă ai dreptul să-mi vorbeşti despre ţepe în Piaţa Victoriei, despre corupţie, şi despre alte subiecte din panoplia demagogiei.

…înainte de a-ţi începe lunga serie de poveşti, cu care speri să mă ameţeşti, povestindu-mi ce mult bine eşti tu pregătit să faci acestui popor, ce-ţi este veşnic nerecunoscător, întrebă-te ce ai făcut pentru el în anii în care el ţi-a dat hăţurile acestei ţări în mână. Nu uita să-ţi aminteşti de toţi miniştrii vrednici de un rol în filmul Cascadorii Râsului, care au ajuns să-şi împartă ei între ei şi apropiaţilor lor, niscaiva bani care nu erau luaţi cu împrumut de la tăticii sau mămicile lor, ci erau smulşi cu japca de la poporul ce este chemat să te aleagă. Frate, frate dar brânza-i pe bani, şi nici banii nu erau ai voştri, nici brânza n-a fost făcută din laptele muls de la vaca pe care aţi adus-o de acasă. Ce-ar fi, de pildă, să lăsăm o vreme alegerile şi să te apuci să baţi nişte pari, acolo unde singur ne povesteai că le e locul, să-ţi aduni dregătorii şi să-i pofteşti să şază cuminţi în partea lor ascuţită. Nu de alta, dar din lipsă de pari ascuţiţi, lor li s-a lăţit fundul peste măsură, iar ţara este confundată cu fotoliul în care ei au dreptul să-şi hodinească şezutul.

Iar dacă tot o ţinem ca Gaia Maţu că vrem să fim preşedinţi de ţară, de ce nu ne-am aminti de vorbele lui Napoleon ce spunea că fiecare soldat poartă în raniţă bastonul de mareşal?

Poate, de când ne-am procopsit cu un croitor pe măsură, am putea răscroi şi vorba asta, pe măsura vremurilor pe care le trăim.

Bunăoară, am putea adăuga în garderoba preşedintelui şi un sacou în dungi verticale. Nu se ştie niciodată când e nevoie de el.