luni, 5 octombrie 2009

Balanţa doctorului

ElZap

România electorală începe să semene de câteva ceasuri din ce în ce mai mult cu o balanţă ce se bălăbăne ameninţător între două incertitudini:

1. “pe ăsta îl ştim noi ce breaz este”;
2. “şi dacă tocmai ăsta e cel de care avem nevoie”.

Nu sunt naiv să cred că a apărut omul ideal, care este potrivit să ne conducă, dar nici nu sunt naiv să cred că cei care m-au minţit vor renunţa tocmai acum la minciună.

Dacă nu am dreptul să cred în spusele lui ca în nişte table ale legii, am obligaţia să ascult ce spune.

Pentru moment doar să-l ascult. Pe ceilalţi i-am ascultat. Ce a ieşit se vede.



Şi dacă ar fi să iau la puricat spusele lui, am textul spuselor lui.
Mai jos:


http://www.antena3.ro/pdf/discoprlanscandprez.pdf

4 comentarii:

  1. Am ales varianta cititului. În gând, cu propria mea interpretare.
    Fiindcă nu se pune problema să cuantific cât îl cred, fiindcă am mers pe criteriul credibilităţii 20 de ani şi am greşit, fiindcă deţin, ca fiecare muritor, date personale, pe care le-am obţinut întâmplător, fără voia mea, pe vremea când nu era decât un director de spital, pesedist, şi eu un muritor de rând care-mi intersectam existenţa foarte indirect cu a lui, fiindcă nu-mi mai permit luxul să cred pe cineva din sfera asta... mi-am pus altfel problema:
    Discursul ăsta, aşa cum l-am citit eu, îmi place? (Da.)Aş fi scris eu unul mai bun? (Nu)
    Atunci...
    Restul e hazard.
    Dar cel puţin ştiu c-o să-l umăresc în continuare.


    Cât despre aducerea subiectului în pagina ta, aşa cum ai făcut-o, cu adevărat neliniştitoare este a doua întrebare:
    “şi dacă tocmai ăsta e cel de care avem nevoie”?
    Altul mai entuziast, mai repezit, ar fi pus-o în titlu.
    Dar titlul tău e mai inspirat şi, în miezul textului, întrebarea asta chiar capătă importanţă. Chiar te pune pe gânduri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt prea tânăr ca să rămân indiferent, şi prea bătrân ca să mă aprind la orice promisiune şi să muşc din orice momeală.

    De aceea am rămas în zodia balanţei.

    Există însă o parte a discursului, domnului doctor ce nu poate fi combătută.

    "Din păcate în toată aceasta dispută a lor nu a fost şi nu este vorba despre oameni. Nu este vorba despre dumneavoastră. Dumneavoastră, dragi români, nu existaţi în această ecuaţie."

    Cândva scriam despre această algebră murdară:

    "În timp ce mă hlizesc ca prostul la inecuaţia pe care ne-o pun pe tablă, de câte ori doresc să fie aleşi, semnul acesta blestemat al inegalităţii se zgâieşte la mine tot mai obraznic, tot mai dispreţuitor, tot impertinent, tot mai plin de tupeu, desfăcându-şi larg unghiul obtuz al porceniei lui."

    (http://elzapb.blogspot.com/2009/05/inecuatiile-minotaurului.html)

    Sunt prea bătrân ca să-mi schimb această părere acum.

    RăspundețiȘtergere
  3. ElZap,
    Discursul doctorului ni s-a adresat nouă, celor care simţim, ştim, percepem că nu existăm pentru ei.
    Din păcate există în ţara asta milioane de "neni" care, atunci când se urcă Băsescu băut la volan, se simt luaţi în seamă şi-o mulţime de "tăntici" care, când pun capul pe pernă seara, se visează elene udrea şi se simt băgate în seamă, înglobate prototipului preferat de preşedinte.
    Aceştia nici n-au zăbovit o secundă asupra discursului doctorului.
    Dar...cine ştie!
    Poate scăpăm!

    RăspundețiȘtergere
  4. N-o fi dracul chiar aşa de negru!

    Iar dacă e, atunci zic şi eu precum Coşbuc

    "Dumnezeu ni-e-ntr-ajutor!
    Dacă şi el e de-ai lor,
    Nu-l mai vrem ocrotitor;
    Ne-nfrăţim cu iadul."

    RăspundețiȘtergere