Nuntă cu dar impus

ElZap

Nici eu nu ştiam că se poate pomeni o aşa porcărie. De auzit am auzit ce-i drept, că pe la unele petreceri de-astea, socrul mare sau cel mic se uită chiorâş dacă nu pui pe masă o sumă mai acătării.

Acum mi-a fost dat s-o trăiesc şi pe pielea mea.

Treaba asta cu darul impus, care mai nou se numeşte nuntă, petrecere sau ospăţ sau cine mai ştie cum, nu-i una ca toate celelalte.

Întâi şi-ntâi că nu te cheamă nimenea la la nuntă. Mergi tu cu căciula în mână la poarta nunţii, taman ca viţelul din poveste.

Pe urmă... într-un târziu se arată şi un fel de pristav sau cam aşa ceva, trimis de socrul mare, care te înştiinţează cum că eşti admis a lua loc la nuntă. Ca să se vadă şi cu ochiul liber unde o să ajungi, el îţi spune că o să fii integrat. Bănuiesc că în locul unde stau numai şi numai oameni de vază.

Ca să fie sigur că de-acum şi până la achitarea darului cuvenit n-o să dai bir cu fugiţii, îţi bagă sub nas o ţidulă cu nume şi prenume pe care e musai să o iscăleşti, sau după caz să pui degetul acolo. Mai dai odată cu creionul chimic şi în rubrica în care e trecută suma. Unii zic că suma asta o dai de mai multe ori, că ar fi un fel de rată lunară, anuală şi multianuală. Eu cred că e mai degrabă un fel de abonament de nuntaş perpetuu.

După o scurtă introducere cu nişte ceteraşi leşinaţi, te aşează într-un colţ mai retras, unde ai voie a bodogăni cât vrei, doar să nu deranjezi lumea cea bună.

Dacă faci gât pe teme de meniu şi alte chestii stupide, socrul mare îţi trimte o chleneriţă îngălată, c-o măslină-n vârf de băţ. Asta cică-i pentru tine. Măslina vreau să zic, deşi ai putea s-o reţii şi pe chelneriţă. Oricum n-o pofteşte nimeni.

Ea, adică chelneriţa cu gura ştirbă, o să-ţi explice într-un mod diplomatic desigur, că tu ai plătit doar locul şi nicidecum consumaţia. Pentru consumaţie mai trebuie să bagi mâna în pungă sau foamea-n gât. Oricum tu arăţi ca un godac supradimenisonat. Când dai să arăţi spre suinii care stau în capul mesei, ţi se explică cum că ei sunt burtoşi de jure, nu ca tine un burtos ilegalist pe bază de varză călită.

Cam aşa e cu nunta asta cu dar impus, despre care s-au scris deja o sumedenie de tratate. Toate tomurile astea spun că nunta nu prea o să ţină mult, că e doar de ochii nuntaşilor, că mireasa e una de-aia şi e la a cincea nuntă pe ziua de azi, că s-au mai văzut de-alea, că în final socrul mare o să se ia de păr cu socrul mic şi cu nuntaşii de vază.

Păi să se ia odată, că m-ar fi prima oară când nunta se termină prost.

Dacă-i bal, bal să fie!