Postări
ElZap
Şi iar a sosit înot o veste de peste Gârlă. Una care seamănă cu mobilul pe care îl ai fără să-l ştii. De mobilul crimei vorbesc.
Vestea ţinteşte oglinda aia minune, care la ei se numeşte iPad, iar la noi nu se numeşte nicicum. Noi cumpărăm de gata totul, chiar şi cartofii. De limbă nici nu mai vorbesc, că aici ne-am romglezit definitiv. Las că nici franţujii nu-s mai breji. S-au dat şi ei pe brazdă. Tot aşa îi spun, tabletei electronice. Încă nu s-au luat după chestia aia căreia îi zic "baladeur", dar nu-i timpul pierdut.
La ei nu-i pierdut. La noi cam este. La noi ca la nimenea.
Acum, revenind la iPad-urile noastre, vestea ne spune că au luat-o şi ele pe urmele mobilelor. Toată lumea a dat năvală să-şi cumpere o drăcie din asta, dar o treime aşteaptă să se prindă cum se folosesc în integralitatea lor.
Parcă la noi nu-i la fel? Cu singura deosebire că noi nu prea le avem, aşa că la noi treaba e nederminată. Cam la fel cum e cu regul lui l'Hôpital, care trebuie să ne lămurească cum se ridică nedeterminarea lui 0/0 care poate face oricât vor muşchii ei. Asta dacă n-o ridici.
De ridicat nu-i prea greu, că se dă şi pe la bac. Se dă, dar nu se ia. Păi, cum să se ia când noi nu l-am determinat nici pe marchizul Guillaume François Antoine de l'Hôpital. Ăsta când se numea l'Hospital, când l'Hôpital.
Asta la ei, că ai noştri tineri au rămas încă la marchizul Guţă. Câtă filosofie încape în marchizul ăsta.
Parcă numai cu iPad-ul suntem pe sfert sau pe o treime? La democraţie nu stăm cam tot la fel? Am dat şi noi buzna prin 89, după cum ne-au cântat unii, ca să cumpărăm ce ni s-a vândut. Pe urmă am văzut că nu-i pentru noi. Acum dăm buzna la ulei. După ulei, aşteptăm pensia. Aia nu mai vine. Aia pleacă. Deocamdată doar 25%.
Las' că nu-i timpul pierdut nici aici. Cu ce să cumpărăm atâtea şi atâtea lucruri de care avem nevoie, dacă nu strângem cureaua la pensionari?
Bunăoară, frunze...
Sau autostrăzi imaginare...
Şi iar a sosit înot o veste de peste Gârlă. Una care seamănă cu mobilul pe care îl ai fără să-l ştii. De mobilul crimei vorbesc.
Vestea ţinteşte oglinda aia minune, care la ei se numeşte iPad, iar la noi nu se numeşte nicicum. Noi cumpărăm de gata totul, chiar şi cartofii. De limbă nici nu mai vorbesc, că aici ne-am romglezit definitiv. Las că nici franţujii nu-s mai breji. S-au dat şi ei pe brazdă. Tot aşa îi spun, tabletei electronice. Încă nu s-au luat după chestia aia căreia îi zic "baladeur", dar nu-i timpul pierdut.
La ei nu-i pierdut. La noi cam este. La noi ca la nimenea.
Acum, revenind la iPad-urile noastre, vestea ne spune că au luat-o şi ele pe urmele mobilelor. Toată lumea a dat năvală să-şi cumpere o drăcie din asta, dar o treime aşteaptă să se prindă cum se folosesc în integralitatea lor.
Parcă la noi nu-i la fel? Cu singura deosebire că noi nu prea le avem, aşa că la noi treaba e nederminată. Cam la fel cum e cu regul lui l'Hôpital, care trebuie să ne lămurească cum se ridică nedeterminarea lui 0/0 care poate face oricât vor muşchii ei. Asta dacă n-o ridici.
De ridicat nu-i prea greu, că se dă şi pe la bac. Se dă, dar nu se ia. Păi, cum să se ia când noi nu l-am determinat nici pe marchizul Guillaume François Antoine de l'Hôpital. Ăsta când se numea l'Hospital, când l'Hôpital.
Asta la ei, că ai noştri tineri au rămas încă la marchizul Guţă. Câtă filosofie încape în marchizul ăsta.
Parcă numai cu iPad-ul suntem pe sfert sau pe o treime? La democraţie nu stăm cam tot la fel? Am dat şi noi buzna prin 89, după cum ne-au cântat unii, ca să cumpărăm ce ni s-a vândut. Pe urmă am văzut că nu-i pentru noi. Acum dăm buzna la ulei. După ulei, aşteptăm pensia. Aia nu mai vine. Aia pleacă. Deocamdată doar 25%.
Las' că nu-i timpul pierdut nici aici. Cu ce să cumpărăm atâtea şi atâtea lucruri de care avem nevoie, dacă nu strângem cureaua la pensionari?
Bunăoară, frunze...
Sau autostrăzi imaginare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu