O spusoare pierdută

ElZap

Motto

„Curcanul cel voinic şi bun,
El, Peneş, spune-acestea,
Dar n-a spus tot. Eu vreau să spun
Deplin acum povestea.”

Toată lumea o dă pe șoric în zilele astea.

Poate o ține până hăt spre ignat când se rezolvă porcii. Mai nou prin asomare, că așa e la modă pe plan european.

Asomarea asta ne cam lovește și pe noi, mai ales când avem în vederea amețirea prin metode moderne. Un popor asomat? O Europă asomată? O lume asomată? Măcar de s-ar opri la asomare. Dacă se trece și la etapa următore?

Acum, despre Șoric cel propriu nu am a mă pronunța eu, că n-am competența necesară. Nici cei ce o au nu se pronunță și nu se vor pronunța multă vreme de acum încolo. Nu se pronunță fiindcă Șoricii trebuie să-și facă treaba. Sunt sigur că și-o fac.

Ceva tot nu pricep eu din bâiguiala lui Șoric.

Șoric dixit:
„Câți nu dau bani? Sunt și procurori care dau bani...”

Asta nu pricep eu.

Sau asta nu intră la izvod, cum ar fi spus „moş Istrate-voievod”?

Sau poate este păstrată pentru mai târziu, când vine o altă asomare.

Până la urmă câți sunt ăia care dau bani cu camătă?

Există printre ăia și un nume propriu, cu CNP, adresă și foncție?

Nu de alta, dar dacă ar fi să-mi cumpăr o frunză, ar trebui să mă grijesc de unde iau banii, că nu sunt puțini.

Cu frunza asta aș acoperi rușinea căderii în păcatul originar.
Așa cum a procedat...

Eva, desigur, pe vremea când Adam nu avea încă concureță.