Sarkozy vrea

ElZap

Nici nu ştiu dacă vrea Sarkozy sau vrea Franţa, că după cum văd eu nu-i chiar acelaşi lucru. Chestia e că cineva vrea. Cineva? Păi s-ar putea să mai vrea şi alţii.

Vrea un nou sistem monetar, după cum urlă presa de pe toate meridianele. Nu chiar de pe toate, că pe măsură ce presa urlă, o altă presă încearcă figura cu căluşul în gură.

Parcă ştirea asta am mai auzit-o cândva. Doamne ce tânăr eram pe-atunci! Şi ce viitor luminos se arăta în faţa omenirii. Atunci a vrut de Gaulle. A vrut el multe.

Habar n-am ce-a avut el cu sistemul ăsta monetar, dar e clar că nu i-a plăcut de el, şi unde nu-i dragoste se zice că ar fi căsătorie cu sila. Unii mai cârcotaşi ar zice că ar fi chiar un fel de viol.

Ce i s-a năzărit lui de Gaulle atunci nu ştiu, dar a început să vorbească ceva de conferinţa de la Bretton Woods. Aia prin care fraţii noştri de la răsărit,se angajau că bagă aur acolo unde au băgat hârtie. Pricepeţi dumneavoastră unde şi cum. De la răsărit?! Da, de la răsărit, că dacă o ţin tot spre răsărit pot ajunge şi în Japonia şi dacă merg mai departe şi în... Marea Bering... şi aşa mai încolo.

Aurul nu a fost băgat, în schimb a fost băgată o revoltă cum nu s-a mai pomenit. Aşa de mare a fost revolta, că de Gaulle a trebuit să plece. Uitasem să spun că revoluţia asta nu a fost în România, că pe atunci România se plimba în caleaşcă regală, că... şamd.

De Gaulle a plecat, repetând celebra frază:

Après moi, le déluge

Potopul n-a venit după plecarea lui, dar ceva tot ştia el. Ştia, dar de spus n-a spus-o. N-a spus că se referea la un potop ce avea să vină la ceva zeci de ani după. Avea să vină la noi, că tot suntem din acelaşi aluat latin.

Aluat?! Aiurea! Parcă aş fi Vanghelie. Nu a luat. Au luat. Au luat toţi, ca să fie cu socoteală. Au luat ai noştrii, dar au luat şi ai lor. Şi încă maia. Mai ia. Mai iau. Doamne ce ţi-e cu Diacritica asta. Sper să nu mă vadă, că se ia şi ea de mine. Acum secară! Se cară pe dracu. Măcar de s-ar căra. Doar proorocul Brucan ştia cât mai stau, că el a fost la cei mari în audienţă. El la ei sau ei la el?

N-a venit potopul, n-au venit lingourile, ba mai mult cei ce aveau hârtie verde au rămas cu ea, în timp ce preţul aurului s-a tot dus în sus.

Chestia e relativă, cam cum ar fi aia cu plopii care fug de tren. Aurul a stat pe loc, în timp ce dolarul a coborât de nu se mai vede. Cam aşa a fost.



A fost bine, nu-i aşa?

Sarkozy vrea, aşadar.
Charles de Gaulle a vrut.
Dar ei or să vrea?

Şi dacă n-or vrea? Ce-o să se aleagă de freza lui Sarkozy?

Om trăi şi-om vedea.

Dacă om trăi.