luni, 4 octombrie 2010

Octombrie

ElZap


O lună ca toate celelate.

Ar putea fi o lună frumoasă.
Nu este.
Nu este pentru că plouă.
Plouă cu mizerii.
Plouă cu veşti proaste.

Vreau să scriu ceva.
De ce să scriu?
Nu e de de-ajuns că toată lumea aruncă mucurile de ţigări pe jos?
Când măturătorii fac grevă ca să poată merge la discotecă, nu se cade.
Nu se cade să arunc şi eu literele din tastatură în spaţiul virtual.

Până la urmă... biruit-au gândul... aşa cum se cade de câte ori e să se întâmple câte o nenorocire.

Auz că cineva a mai scris un roman prin urbea mea.
Asta este.
Mâine o să avem nişte şcolari care o să înjure.
Probabil că romanul va intra în manuale, aşa cum e moda astăzi.
Şcolarii o să aibă şi ei opinii.
De ce n-ar avea?

Un domn sobru îşi plimbă sobru pisica.
Pe vremea asta e o adevărată crimă să dai o pisică afară din casă.
Fie şi pentru a face turul urbei.
Sărmana Dosia miaună cuprinsă de un plictis fără hotar.
Nici măcar nu e băgată în seamă de vre-un holtei de vârsta a n-a.
Aşa-i trebuie, dacă a vrut să fie pisică aristocrată.

Lumea bună se adună la taifasuri.
În lipsa concertelor de cameră sunt bune şi astea.
Altfel am da nas în nas cu Cincinat.
Cam tot aia e.
Lumea se laudă reciproc.
Nimeni nu ştie de ce laudă.
Aşa-i la taifas.

Unii timizi abia suspină;
Din năduşeala unui chel
Minune! creşte o verbină
Pe-o coardă de violoncel.

O văduvă în demi-doliu,
Nu suferă violoncelu,
Şi, ghemuită p-un fotoliu,
E tristă c-a pierdut căţelu,.


În rest toate bune.
În rest privesc oraşul...
E tot ca pe vremea Lui.

Un câne fuge spăriet,
Şuier-un lotru de băiet,
Într-o răspântie uzată
Şi-ntinde-un orb mâna uscată,
Hamalul trece încărcat,
Şi orologiile bat
Dar nimeni mai nu le ascultă
De vorbă multă, lume multă.


În rest... sunt toate ca pe vremuri.

Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gîndeşti la viaţa toată.


Citesc şi eu.

Cum mirosea asfaltul vag a fum,
a scorţişoară şi-a Regina Nopţii
şi zăboveam puţin in faţa porţii,
sperând să treci întâmplător pe drum.





2 comentarii:

  1. Ştii, ElZap, dacă aş fi critic literar, aş analiza ultimul catren citat şi ţi-aş spune că nu trebuia să scrie "regina nopţii" cu majuscule iniţiale, fiindcă toată lumea a auzit de floarea asta. Şi că ultimele două versuri sună banal şi ieftin. Strică atmosfera.
    Dar, dacă la asta mă gândeam,când le scriam, ce, altceva, să fi scris?!
    "şi mitocondrii se zburleau, în porţii,/vociferând neaprobate-n drum"?
    Vezi?
    Dacă eram critic literar, îţi expediam toate citatele la "mai trage odată!"

    Dar nu sunt critic literar! N-am nici pisică Dosia (cel mai infect detergent care s-a născocit vreodată), aşa că, în calitate de ridicol autor, îţi mulţumesc că m-ai citat !

    RăspundețiȘtergere
  2. @renata
    Ăsta-i norocul nostru.
    Că nu suntem critici literari. Aşa măcar putem scrie tot ce ne trece prin... cap, fără a da socoteală nimănui.

    Şi până una alta, eu prefer o linguriţă de miere, unui pogon de murături. De gustibus...

    Am auzit că se dă o hotărâre de guvern în care se taie şi "de gustibus...".

    Atunci o să ne aliniem cu toţii, să cântăm în cor. Aria ciulinilor fără formă.

    RăspundețiȘtergere