Postări
ElZap
Mare zarvă prin ograda televiziunilor. Înclusiv prin ograda Realităţii. Aia prin care bate vântul de rupe frunzele. Vântul stârnit de o doamnă în costum adecvat, pe care o ştim doar după nume (Ioana Maria Vlas) şi după fond (FNI), că după chip nu prea suntem siguri.
Aflăm că, nişte locotenenţi ai unuia pe nume Sergiu Băhăian, ar fi ucis. Ar fi ucis cam mulţi. Vreo şapte. Cu cruzime. Cică e cam arestat.
Mare brânză. Parcă din arest nu se poate scăpa. Omar Hayssam a fost şi mai arestat. A fost şi mai păzit. A fost aproape mort. A fost, dar a scăpat de moarte. A scăpat el de toate. Aşa-i dacă ştii cum să înalţi rugăciuni fierbinţi "celui de sus".
La noi se vizionează filmul acela cu Omul care trece prin zid. Le passe-muraille. Cu Bourvil. Măcar să ne distrăm până la diversiunea următoare. Ţine doar zece minute.Filmul. "Următoarea" aia ar putea veni şi mai repede. Ăsta.
La noi toate zidurile sunt făcute din brânză. Prin brânza asta trec cei care pot. Nu încercaţi. Trebuie să aveţi spatele asigurat unde trebuie. Din brânza asta s-a făcut caşcavalul. La caşcaval se întind mulţi. Poezele. Poveşti de adormit copiii.
Eu nu cred că Sergiu ăsta stă prea mult. Doar atât cât să fie ocrotit. Nu se ştie niciodată cum reacţionează rudele morţilor. Morţii nu mai reacţioează. Pe urmă se mută procesul unde trebuie.
Parcă ar fi prima oară! Vă amintiţi de Virgil Săhleanu?
Sigur că vă amintiţi. Mort şi ăsta. Vorba lui Coşbuc.
-"Dar bietul Mircea?" -"Mort si Mircea,
Prin vai pe la Smardan."
Pe Mircea l-au ucis turcii. Erau în legitimă apărare. Mircea juca în deplasare.
Pe Virgil l-au ucis ai noştri. La ordin. Cică era unul, Frantisek Priplata, sau cam aşa ceva. Pri Plata ăsta juca el în deplasare. L-au purtat şi pe ăsta... L-au dus până hăăăt la Satu Mare. Ca să-l judece ca lumea. Acolo l-a scăpat pe jos. Pe jos, el a ajuns la graniţă. Mai avea de mers săracul cam... zece kilometri. A făcut un jogging scurt, care i-a dus libertatea mult visată.
La noi nu-i ca la Guantanamo. La noi e libertate. Cât pofteşti.
Să te ferească sfântul să fii în libertate. O poţi păţi scurt. Cel mai sigur e să fii după gratii. Ai acolo tot ce-ţi doreşti. Nu comentăm ce, că oricum e plină presa de poveşti. Oare doar poveşti?
Acum o să mă reculeg, tot cu versurile lui Coşbuc, gândind la faptul că noi trebuie să avem încredere în justiţie. Avem.
"Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos bătut în cuie,
Ţinea privirile-n pământ,"
Şi noi le ţinem.
Eu le ţin de ruşine.
Mare zarvă prin ograda televiziunilor. Înclusiv prin ograda Realităţii. Aia prin care bate vântul de rupe frunzele. Vântul stârnit de o doamnă în costum adecvat, pe care o ştim doar după nume (Ioana Maria Vlas) şi după fond (FNI), că după chip nu prea suntem siguri.
Aflăm că, nişte locotenenţi ai unuia pe nume Sergiu Băhăian, ar fi ucis. Ar fi ucis cam mulţi. Vreo şapte. Cu cruzime. Cică e cam arestat.
Mare brânză. Parcă din arest nu se poate scăpa. Omar Hayssam a fost şi mai arestat. A fost şi mai păzit. A fost aproape mort. A fost, dar a scăpat de moarte. A scăpat el de toate. Aşa-i dacă ştii cum să înalţi rugăciuni fierbinţi "celui de sus".
La noi se vizionează filmul acela cu Omul care trece prin zid. Le passe-muraille. Cu Bourvil. Măcar să ne distrăm până la diversiunea următoare. Ţine doar zece minute.Filmul. "Următoarea" aia ar putea veni şi mai repede. Ăsta.
La noi toate zidurile sunt făcute din brânză. Prin brânza asta trec cei care pot. Nu încercaţi. Trebuie să aveţi spatele asigurat unde trebuie. Din brânza asta s-a făcut caşcavalul. La caşcaval se întind mulţi. Poezele. Poveşti de adormit copiii.
Eu nu cred că Sergiu ăsta stă prea mult. Doar atât cât să fie ocrotit. Nu se ştie niciodată cum reacţionează rudele morţilor. Morţii nu mai reacţioează. Pe urmă se mută procesul unde trebuie.
Parcă ar fi prima oară! Vă amintiţi de Virgil Săhleanu?
Sigur că vă amintiţi. Mort şi ăsta. Vorba lui Coşbuc.
-"Dar bietul Mircea?" -"Mort si Mircea,
Prin vai pe la Smardan."
Pe Mircea l-au ucis turcii. Erau în legitimă apărare. Mircea juca în deplasare.
Pe Virgil l-au ucis ai noştri. La ordin. Cică era unul, Frantisek Priplata, sau cam aşa ceva. Pri Plata ăsta juca el în deplasare. L-au purtat şi pe ăsta... L-au dus până hăăăt la Satu Mare. Ca să-l judece ca lumea. Acolo l-a scăpat pe jos. Pe jos, el a ajuns la graniţă. Mai avea de mers săracul cam... zece kilometri. A făcut un jogging scurt, care i-a dus libertatea mult visată.
La noi nu-i ca la Guantanamo. La noi e libertate. Cât pofteşti.
Să te ferească sfântul să fii în libertate. O poţi păţi scurt. Cel mai sigur e să fii după gratii. Ai acolo tot ce-ţi doreşti. Nu comentăm ce, că oricum e plină presa de poveşti. Oare doar poveşti?
Acum o să mă reculeg, tot cu versurile lui Coşbuc, gândind la faptul că noi trebuie să avem încredere în justiţie. Avem.
"Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos bătut în cuie,
Ţinea privirile-n pământ,"
Şi noi le ţinem.
Eu le ţin de ruşine.
Cum ce se întâmplă pe la noi de la o vreme seamănă tot mai mult cu filmele cu mafioţi, pe care le urmărim ronţăind bombonele, floricele, relaxaţi pe canapele, fiindcă de, sunt filme, poveşti, ficţiune şi te cam ia un fior pe şira spinării, când vezi că nu e producţie MGM, ci "ştirile tv", prefer să mă delectez cu jocurile tale de cuvinte, foarte reuşite şi pline de umor, care nu numai că nu fac rău, dar mă mai şi bine-dispun de sfârşit de duminică...
RăspundețiȘtergereUite, vezi? Eu uitasem de Priplata ăla...
@renata
RăspundețiȘtergereNu mi-am pus problema dacă jocurile mele de cuvinte fac sau nu fac rău.
E clar însă că ele nu fac nici bine, şi asta e cel mai rău.
Nu fac bine nici celor vizaţi, dar aici e o problemă de epidermă fermă, şi nu ne fac nici nouă bine, că la câtă epidermă e pe obrazul lor, mi-e greu să cred că vor da înapoi.
(ei sunt buni de luat)
Eu de fapt nici măcar nu mi-am propus să devin o tribună de luptă împotriva răului, că el învinge dacă trece de 20 de ani.
Eu am pus aici un fel de masă de brad, la care să se adune din când în când nişte cafegii balzacieni, care îi bombăne pe cei de sus.
Poate că grupul ăsta o să dea nişte agenţi sanitari voluntari care să dea cu "zacherlină-n proşti".
"Atunci păzea!"
O masă de brad?
RăspundețiȘtergereDacă e în aer liber, atunci e în pădure, lângă o căbănuţă tot de lemn. Dar dacă e în interior... e o tavernă. Nu te gândi la una în care intră lumina prin fereşti murdare. :) E una foarte mică, înghesuită, într-un demisol. Şi lumina cade exact pe mijlocul mesei, dintr-o lampă cum e în sălile de biliard. În aşa fel încât nu se văd feţele cafegiilor balzacieni, doar mâinile. Mâinile valorează cât o faţă de om. Mai ales că ele scriu... :)
"Ai grijă ce-ţi doreşti...s-ar putea să se întâmple!"
RăspundețiȘtergere