Unde ni-s meseriaşii

ElZap


Nimic nu se mai face ca pe vremuri.

Nici nu-i de mirare, dacă au ajuns toţi micro-fuhrerii sau microcefalii locali să se creadă îndreptăţiţi a picta un buchet de flori, ruinele unei mănăstiri din Messines, sau măcar nişte ponei cu zvastică pe crupă.

Nimic nu mă miră, dacă la televiziunile poporului intră spre a deveni vedete muzicale toţi afonii, toţi surdo-muţii şi mai ales toţi politicienii.

Mai nou, a fost pângărită până şi nobila meserie de jefuitor. Cu sau fără ciorap tras pe cap. Cu sau fără pistol.

Unde sunt vremurile de odinioară când priveam la televizor sau la cinematograf isprăvile lui Ronnie Biggs? Timp am avut destul de privit, că omul a reuşit să stea mult şi bine în libertate. Cam din 1963 până prin 2001, când de bună voie şi nesilit de nimeni s-a predat autorităţilor, spre veşnica laudă a poliţiei engleze.

Unde sunt vremurile când citeam prin ziare, sau auzeam pe unde auzeam de „Marele jaf comunist”, comis de bietul Ioanid, supravegheat tovărăşeşte de marele Alexandru Drăghici? Ce să-mi răcesc eu gura cu asemenea poveşti, când e plin internetul de ele (Dosare Ultrasecrete)? Ba chiar filmul poate fi găsit dacă e căutat cu atenţie.

Treaba e că în ziua de azi s-au demonetizat toate. Până şi Marile jafuri. Asta-i tristeţea mea.

Orice brunet, conaţional de-al nostru, este astăzi posesor de ciorap de intervenţie rapidă, de pistol în stare de funcţionare sau de speriat, şi nu trece zi de la Dumnezeu, fără să avem parte de o spargere. Mică, mare, ce contează? Noi ne râdem.

Să nu mai fi rămas nimic din dezastruoasa, de am ajuns să dăm pe sticlă doar găinării? Să ajungem ca pentru 300 de lei (noi ce-i drept), să-ţi ia gâtul orice nespălat? Unde am ajuns?

Unde sunt specialiştii cu gulere albe, care îţi retezau un Bancorex într-o singură noapte, de ai fi zis că Banco-ăla nici n-a existat vreodată. Ăştia da specialişti, nu ca prăpăditul acela brunet.

În timpurile alea televiziunile dormeau duse, sau doar moţăiau vizionând spoturile publicitare gen „Dormi liniştit, FNI veghează pentru tine”, marca Agenţia Tempo.

Oare cum se numeşte Drăghiciul din spatele acestor specialişti? Mare om! Mari specialişti, domnule!

Păi, ăia cu Marele jaf…, se zice că au ajuns în „livada cu pruni”, pe lângă Jilava, unde au înghiţit nişte sâmburi metalici. Cred că erau de 7,62. Sau mai ştiu eu ce pruni creşteau pe-acolo şi ce calibru aveau prunele de acolo.

Ăştia cu Bancorexul nimic. Meseria e brăţară de aur. Meseriaşii ăştia sunt de aur în întregime.

Până şi parcările s-au boschetat. Cum ajungi prin Dorobanţi, cum te invită un boschetar, sau boschetăreasă jegoasă sută la sută, să parchezi în locul pe care-l ţine sub observaţie.

Tot brunetă din alea de se spală cu şpaclul.
Odată la şapte ani.

Huo! Huo! Huo!
Blondo!
Păi aşa înţelegi tu să faci economie de piaţă? Aşa vrei matale să ne duci pe înaltele culmi ale capitalismului multilateral dezvoltat? Voi n-aţi auzit de bidinea? Puneţi mâna pe ea, trageţi nişte linii pe asfalt, faceţi-vă parcări ca la carte, şi apoi să-mi veniţi să-mi cereţi mie un leu pentru ora de parcare. Ce-i parcarea voastră? Nu vă e ruşine?

Bruneta cea blondă nici nu se sinchiseşte.
De unde s-a contaminat ea cu atâta nesimţire?

Ei, de unde?
De unde este.