Postări
ElZap
Am căutat o fabulă de care mi-am amintit că o citisem pe când eram copil. Totdeauna îmi aduc aminte de astfel de poveşti taman când nu trebuie. Sau poate că... trebuie.
Se zice că un liliac a fost acostat în zbor de un uliu. Ce l-o fi apucat pe liliac să zboare ziua, chiar că nu pricep. Uliul pasămite era un fel de dăjdiar peste mulţimea păsărilor, şi nu concepea ca singur liliacul să scape de dări. Măcar cu un impozit forfetar şi tot trebuia să contribuie şi dumnealui la întreţinerea traseelor aeriene ale zburătoarelor. Zice-se că uliul vroia să planteze acolo în cer, nişte afişe pe care să scrie mare: aici sunt banii dumneavoastră. Domnişorul liliac (că se zice că nu avea mai mult de 23 de anişori pe-atunci) şi-a amintit însă că el nu este pasăre, ci un fel de şoricel cu aripi, aşa că a scăpat de bir, coborând iute pe pământ.
Numai că liliacul cel bicisnic, odată coborât printre ciulini, dă peste vulpe. Inutil să vă spun că şi vulpea era cam tot un fel perceptor peste cei de jos, şi că liliacul a trebuit să se dea din nou pasăre.
Nici acum nu s-a hotărât liliacul, ce este el de fapt, aşa că se comportă ca un fel de suveică între cer şi pământ.
Acum, ca să nu credeţi că mă ocup doar de lucruri neserioase, o să vă spun că m-am apucat de citit.
Întâi l-am citit pe domnul Urban Iulian, care-mi trimite zilnic nişte rapoarte de la cabinetul de senator al domniei sale, deşi eu nu-mi amintesc să i le fi cerut vreodată. Dacă mi le trimite eu le citesc. Aşa aflu eu despre:
Paradoxul lui Icar si Honorius
Paradoxul lui Icar s-a produs; PDL a suferit un esec dezastruos; Cine isi asuma infrangerea ? Batman, Batman….
De la domnul Urban, trec la HotNews, unde mă delectez cu o bucată de Dan Tapalaga. Mai precis cu bucata:
VIDEO Baiatu' lu' tata
O citesc şi pe asta. Buuuun.
Pe urmă trec pe YouTube, unde citesc ca miliţienii filmele. Adică pe ăsta:
De aici aflu că Honorius candidează pentru o funcţie în stat.
O fi.
A candidat.
A fost.
A zburat puiul cu aţa.
Deci de la mare distanţă aflăm că băiatul o să fie.
O să…
Pe urmă trec la Topârceanu. Ăla nu-l lasă în pace pe Minulescu. Îl parodiază în mod original.
Îl parodiază pe tema gramofonului. Ascultaţi numai. Cu ochii.
„Eu sunt un sarcofag de note îmbălsămate,
Un album
În care-o primadonă moartă
Dă
Gratis
Un concert postum.
Prin mine mor — ca să renască —
Vibraţii pentru mai târziu,
Eu sunt ce n-am fost niciodată
Şi-un sfert din ce era să fiu!”
Era bine dacă erai un sfert, nenicule.
Nu eşti.
Nici atâta.
Pe urmă mă opresc. De teamă.
Mi-e teamă de liliac.
Dacă descopăr că…
Mai ştii?
UPDATE:
Ştiri pentru care nu bag mâna în foc. De aia nici nu dau citate din locaţiile unde apar.
Honorius Prigoana are probleme cu diploma
Am căutat o fabulă de care mi-am amintit că o citisem pe când eram copil. Totdeauna îmi aduc aminte de astfel de poveşti taman când nu trebuie. Sau poate că... trebuie.
Se zice că un liliac a fost acostat în zbor de un uliu. Ce l-o fi apucat pe liliac să zboare ziua, chiar că nu pricep. Uliul pasămite era un fel de dăjdiar peste mulţimea păsărilor, şi nu concepea ca singur liliacul să scape de dări. Măcar cu un impozit forfetar şi tot trebuia să contribuie şi dumnealui la întreţinerea traseelor aeriene ale zburătoarelor. Zice-se că uliul vroia să planteze acolo în cer, nişte afişe pe care să scrie mare: aici sunt banii dumneavoastră. Domnişorul liliac (că se zice că nu avea mai mult de 23 de anişori pe-atunci) şi-a amintit însă că el nu este pasăre, ci un fel de şoricel cu aripi, aşa că a scăpat de bir, coborând iute pe pământ.
Numai că liliacul cel bicisnic, odată coborât printre ciulini, dă peste vulpe. Inutil să vă spun că şi vulpea era cam tot un fel perceptor peste cei de jos, şi că liliacul a trebuit să se dea din nou pasăre.
Nici acum nu s-a hotărât liliacul, ce este el de fapt, aşa că se comportă ca un fel de suveică între cer şi pământ.
Acum, ca să nu credeţi că mă ocup doar de lucruri neserioase, o să vă spun că m-am apucat de citit.
Întâi l-am citit pe domnul Urban Iulian, care-mi trimite zilnic nişte rapoarte de la cabinetul de senator al domniei sale, deşi eu nu-mi amintesc să i le fi cerut vreodată. Dacă mi le trimite eu le citesc. Aşa aflu eu despre:
Paradoxul lui Icar si Honorius
Paradoxul lui Icar s-a produs; PDL a suferit un esec dezastruos; Cine isi asuma infrangerea ? Batman, Batman….
De la domnul Urban, trec la HotNews, unde mă delectez cu o bucată de Dan Tapalaga. Mai precis cu bucata:
VIDEO Baiatu' lu' tata
O citesc şi pe asta. Buuuun.
Pe urmă trec pe YouTube, unde citesc ca miliţienii filmele. Adică pe ăsta:
De aici aflu că Honorius candidează pentru o funcţie în stat.
O fi.
A candidat.
A fost.
A zburat puiul cu aţa.
Deci de la mare distanţă aflăm că băiatul o să fie.
O să…
Pe urmă trec la Topârceanu. Ăla nu-l lasă în pace pe Minulescu. Îl parodiază în mod original.
Îl parodiază pe tema gramofonului. Ascultaţi numai. Cu ochii.
„Eu sunt un sarcofag de note îmbălsămate,
Un album
În care-o primadonă moartă
Dă
Gratis
Un concert postum.
Prin mine mor — ca să renască —
Vibraţii pentru mai târziu,
Eu sunt ce n-am fost niciodată
Şi-un sfert din ce era să fiu!”
Era bine dacă erai un sfert, nenicule.
Nu eşti.
Nici atâta.
Pe urmă mă opresc. De teamă.
Mi-e teamă de liliac.
Dacă descopăr că…
Mai ştii?
UPDATE:
Ştiri pentru care nu bag mâna în foc. De aia nici nu dau citate din locaţiile unde apar.
Honorius Prigoana are probleme cu diploma
Pai, eu nu zic nimica. Pentru ce naiba sa-i scoatem din anonimat p-astia? Nu dau niciodata cu biciul in cai in care nu exista.
RăspundețiȘtergereklaus
@klaus
RăspundețiȘtergereAici sunt tentat să-ţi dau dreptate, numai că mă întorc şi zic că nu-i rău să sufli şi în iaurt.
Cu alte cuvinte nu-i rău să pocneşti din bici, că nu se ştie niciodată ce cai doresc unii să înhămeze pe viitor la căruţa noastră.