Aritmetica orbului

ElZap

Fiecare cu aritmetica lui ar spune unii, parafrazând sintagma celor care vor să scape de dreptate, conform căreia fiecare e cu dreptatea lui.

Recunosc că textul acesta mi-a fost sugerat de aritmetica ouălor, descoperită de un cunoscut şi distins predecesor... şi expusă unei şi mai distinse audienţe. Profesore, nici nu ştii ce mare începi să fii!

Unii propun tot felul de sisteme de numeraţie, alţii numără vameşi, alţii corupţi, şi mai la urmă vin unii care numără vile. Ce de moduri de a număra, când ar trebui să numărăm doar o singură dată! Pe urmă ne-am apuca de adunat, de împărţit, de scăzut, deşi până la urmă am constata că unii se înmulţesc. Corupţii de pilldă.

În loc să numărăm ouă, n-ar fi mai bine să numărăm vilele? Cam cum facem când vrem să ştim câte gâşte avem în ogradă. Numărăm picioarele şi împărţim la doi. Dacă vrem să numărăm porcii facem la fel, doar că împărţim la patru. Cu porcii ar fi ceva mai greu, că ei au un statut privilegiat. Totdeauna au avut. E greu să-i scoţi din ale lor.

Aşadar numărăm vilele şi notăm, aşa cum am învăţat la şcoală, cu V numărul căsoaielor care scandalizează pe toată lumea, mai puţin pe persoanele care veghează ca nu cumva să fie lovit în moalele capului nepreţuitul gust arhitectonic. Ălora li se rupe în paişpe, că doar sunt plătiţi pentru asta. Adică să li se rupă.

Ca s-o luăm pe scurtătură, adică să nu complicăm prea tare socoteala, o să împărţim pe V la patru, cam cum facem cu porcii, că bag seama că nu o să se porcească nimeni să-şi facă mai mult de patru căsoaie. Notăm cu A rezultatul obţinut. Aşadar am găsit numărul de oameni avuţi. Să le fie de bine, că mult au mai asudat ca să facă fiecare câte patru vile, când ţara e o ruină de la un cap la celălalt.

Din A ar trebui să scădem un epsilon E acolo, care reprezintă suma oamenilor geniali, a celor care s-au strofocat pentru binele meu şi al semenilor mei şi a celor cărora le-a murit vreo mătuşă superbogată. Mătuşă pe bune, nu din alea desccoperite la tribunal. Eu mărturisesc că nu am văzut cu ochii mei astfel de exemplare, dar să admitem că există un 1% din A, acolo de sămânţă. Să ne înţelegem, eu am văzut oameni isteţi, academicieni, profesori doctori (ba chiar şi docenţi), dar ăia nu aveau vile, aşa că nu trebuie să-i scădem. Intersecţia mulţimii lor cu mulţimea celor avuţi e ca şi vidă. Am obţine în urma scăderii un număr C, care ar reprezenta, aşa cum bănuiţi, mulţimea celor corupţi.

Acum, ştiu că o să-mi sară unii la beregată cu prezumţia de nevinovăţie. Al dracului de prezumţie, dar cum vine când vă urcaţi în avion pentru a răscoli meridianele şi paralelele globului? Când vă cere să arătaţi biletul la urcare în avion, de ce nu-i daţi ăluia în cap cu prezumţia asta? Sau cei ce şi-au schimbat cetăţenia, renunţând la cea mioritică, de ce nu-i daţi în cap lucrătorului de la fisc, care vă pune pe masă toate amenzile poliţiei de pe-acolo?

În fine, cum o fi cum n-o fi, nu asta-i problema. Sau necunoscuta problemei, dacă vreţi.

Problema ar cere să găsim necuonoscuta X, reprezentând numărul orbilor. A orbilor reali sau a celor ce se prefac a fi orbi. Că doar nu aş putea crede că nimeni nu a trecut pe lângă câmpurile de vile fără să le numere.

Ştiu că aici mi s-a înfundat, cu aritmetica asta a orbului. Ea tace ca porcu'n cucuruz, pentru că valoarea lui X nu poate fi găsită cu metodele aritmeticii, ale algebrei sau ale geometriei.

Până şi pe bietul Pascal chestia asta l-a scos din sărite. Nu degeaba a făcut el distincţia necesară.

"Différence entre l’esprit de géométrie et l’esprit de finesse. – En l’un, les principes sont palpables, mais éloignés de l’usage commun … Mais dans l’esprit de finesse, les principes sont dans l’usage commun et devant les yeux de tout le monde."

εὕρηκα! Asta este! Ne lipseşte "l’esprit de finesse", dar ne lipseşte rău de tot. Adică, după cum glăsuia Pascal, deşi ne sar în ochi vilele, noi nu le vedem.

Vă las cu necunoscuta X. Poate o rezolvă cineva, deşi mi-e teamă că totă lumea s-a prins în jocul ăsta de-a baba oarba. Nu credeţi?