Postări
ElZap
Ghilimele am pus, semn că nu am nici un aport la versurile de mai sus, să spun cine este autorul nu mai e nevoie, că pe Topîrceanu îl ştie o ţară întreagă, aşa că... hai să vedem de ce s-a supărat puiul de piţigoi.
Cică într-o zi, cineva, o persoana importantă, a scris un articol. Până aici totul e simplu. Ce-i drept şi pe mine m-a uns la inimă articolul dumisale.
În cu totul altă zi, altă persoană, un fel de jurnalistă, ar fi dat cu copy/paste articolului împricinat, şi l-ar fi cocoţat în ziarul dumneaei.
Acum, eu nu m-aş băga în războiul celor două roze, că e greu de descâlcit o chestie pe care o încurcă două doamne, dar mă gândesc că atunci când iei otova un text şi-l bagi la tine-n ogradă, parcă ar trebui să spui de unde l-ai luat.
Altceva mă îngrijorează însă pe mine. De ce acum? De ce nu a băgat nimeni de seamă, că de ani buni odraslele noastre se ţin de tot felul de referate? Poţi găsi referate pentru toate gusturile şi materiile, pentru gimnaziu, liceu sau facultate. Cred că, dacă cercetezi cu asiduitate piaţa referatelor, ai putea găsi chiar nişte teze de doctorat gata făcute. La astea se spune prin târg că ar mai trebui adăugat "ceva". Un ceva care este negociabil.
Şi atunci? Atunci, de ce ne-am plânge că cineva a dorit să se înfrupte din textul altcuiva? Nu aşa ne-am procopsit cu o droaie de doctori în nu se ştie ce?
Nu aşa au ajuns unii politicieni să termine facultatea, sărind direct în amfiteatru din sala de clasă de la gimnaziu?
Cine nu a auzit, ar putea afla că până şi unii profesori, chiar din cei universitari, semnează lucrări pe care le-au scris unii sau alţii. Uite că avem şi din ăştia. Nu-i ştie lumea, iar cine ştie tace mâlc, ca nu cumva să-şi bată singur cuie în talpă. Cine ştie chestia asta, mai ştie ceva cu mult mai important. Ştie că şi de ar spune, nimeni nu l-ar crede.
O să vă închipuiţi că vorbesc despre România. Vorbesc şi despre ea, că doar am intrat şi noi în rândul lumii. Vorbesc însă despre o modă planetară, că doar nu am inventat noi produse precum turnitin sau iThenticate?
Şi totuşi, avem şi noi un ceva care este numai al nostru.
Acel ceva este un fel de indiferenţă totală faţă de acest fenomen, chiar şi atunci când nu mai este nevoie să-l punem sub lupa unor produse ce ar costa o sumă neglijabilă. Nu neapărat cele de mai sus.
Până la urmă banii ştiu să-şi găsească drumul. Şi-l găsesc.
"Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze şi pitulici.
Doar un pui de piţigoi,
Într-un vârf de fag pitic,
Stă cu penele vulvoi
Şi făcând pe supăratul:
— Ce să fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul..."
Ghilimele am pus, semn că nu am nici un aport la versurile de mai sus, să spun cine este autorul nu mai e nevoie, că pe Topîrceanu îl ştie o ţară întreagă, aşa că... hai să vedem de ce s-a supărat puiul de piţigoi.
Cică într-o zi, cineva, o persoana importantă, a scris un articol. Până aici totul e simplu. Ce-i drept şi pe mine m-a uns la inimă articolul dumisale.
În cu totul altă zi, altă persoană, un fel de jurnalistă, ar fi dat cu copy/paste articolului împricinat, şi l-ar fi cocoţat în ziarul dumneaei.
Acum, eu nu m-aş băga în războiul celor două roze, că e greu de descâlcit o chestie pe care o încurcă două doamne, dar mă gândesc că atunci când iei otova un text şi-l bagi la tine-n ogradă, parcă ar trebui să spui de unde l-ai luat.
Altceva mă îngrijorează însă pe mine. De ce acum? De ce nu a băgat nimeni de seamă, că de ani buni odraslele noastre se ţin de tot felul de referate? Poţi găsi referate pentru toate gusturile şi materiile, pentru gimnaziu, liceu sau facultate. Cred că, dacă cercetezi cu asiduitate piaţa referatelor, ai putea găsi chiar nişte teze de doctorat gata făcute. La astea se spune prin târg că ar mai trebui adăugat "ceva". Un ceva care este negociabil.
Şi atunci? Atunci, de ce ne-am plânge că cineva a dorit să se înfrupte din textul altcuiva? Nu aşa ne-am procopsit cu o droaie de doctori în nu se ştie ce?
Nu aşa au ajuns unii politicieni să termine facultatea, sărind direct în amfiteatru din sala de clasă de la gimnaziu?
Cine nu a auzit, ar putea afla că până şi unii profesori, chiar din cei universitari, semnează lucrări pe care le-au scris unii sau alţii. Uite că avem şi din ăştia. Nu-i ştie lumea, iar cine ştie tace mâlc, ca nu cumva să-şi bată singur cuie în talpă. Cine ştie chestia asta, mai ştie ceva cu mult mai important. Ştie că şi de ar spune, nimeni nu l-ar crede.
O să vă închipuiţi că vorbesc despre România. Vorbesc şi despre ea, că doar am intrat şi noi în rândul lumii. Vorbesc însă despre o modă planetară, că doar nu am inventat noi produse precum turnitin sau iThenticate?
Şi totuşi, avem şi noi un ceva care este numai al nostru.
Acel ceva este un fel de indiferenţă totală faţă de acest fenomen, chiar şi atunci când nu mai este nevoie să-l punem sub lupa unor produse ce ar costa o sumă neglijabilă. Nu neapărat cele de mai sus.
Până la urmă banii ştiu să-şi găsească drumul. Şi-l găsesc.
Acu' , chiar ca nuu stiu ce ti-a casunat!
RăspundețiȘtergerePoate ai fost tu mai alambicat ca de obicei, poate n-am baut eu destule beri:))
@zazania
RăspundețiȘtergereChiar ar trebui să mă prefac că nu văd?
Ştiu că dintotdeauna se copia pe la teze, prin facultate, ba chiar şi când se publica o lucrare.
Acum excepţia a devenit o regulă! La 90% din univeristăţile de-alea de care ştim noi, vin studenţii cu 10-20 foi luate de pe net şi sunt citite, sau pur şi simplu înmânate cadrului didactic. Ăla ce face? Le ia acasă ca să împacheteze slană sau usturoi.
Cam aşa se iau foarte ulte diplome. Şi restul afirmaţiilor sunt verificabile de oricine.
O să avem în curînd tot felul de specialiţi cu coifuri făcute din diplome.
Ai avea curajul să te taie un chirurg cu o astfel de diplomă?