Postări
ElZap
Motto:
"Două, post-meridiane...
Sună lung şi monoton
Ornicul cu trei cadrane
De la Sfântul Spiridon.
...
Şi spre Universitate
Trec, ducând pe serviete
Clarităţi întunecate
Şi sclipiri de baionete."
Totul în lumea asta a devenit uniform, monoton, şters, banal, searbăd, nu ştiu cum.
La supermarché-ul din mahalaua capitalei noastre iubite, roşiile turceşti au acelaşi gust cu merele, cu perele, cu cartofii, cu ce ce vreţi dumneavoastră. Şi fiindcă nimeni nu vrea nimic, ele nu au niciun gust.
Din acelaşi motiv, băuturile carbogazoase au împrumutat aroma detergenţilor, a dezodorizanţilor, a parfumurilor ieftine eliberate regulat de un dispozitiv care ne asigură că "aerul va fi mereu curat şi primitor în casa dvs". Fiecare aromă otrăveşte ceva, usucă ceva, sufocă ceva. Planele îşi leapădă disperate frunzele de atâta aer curat.
Undeva, într-un oraş de provincie, coboară un geniu pustiu, născut şi crescut la centru, şi încearcă să spargă monotonia. Vrea să ne arate că... "aşa mică cum era îţi făceai treaba cu ea". Lumea constată însă cu stupoare "Căci aceloraşi mijloace/Se supun câte există,/Şi de mii de ani încoace/Lumea-i veselă şi tristă;" Cucoanele din preajmă, dacă s-au nimerit unele pe-acolo, se vor fi întrebat dacă nu cumva avea dreptate Richard al III-lea. Unele ar fi oftat replica cunoscută "Un actor pentru un cal!" Sau viceversa?
Nici răzmeriţele nu mai sunt ce-au fost pe când era bunica fată. Şi astea sunt parcă mai serbezi. Nu au nici măcar aroma de portocale a cartofilor de import stropiţi din belşug cu parfumuri expirate. Aceleaşi rugăciuni de prin pieţe. Doar textul a fost tradus dintr-o limbă în alta. Cred că au fost traduse de zeul GOOGLE. De aia a rămas neschimbat ritmul. Până şi numărul morţilor este cunoscut din vreme. Acelaşi număr ca acum câţiva ani.
La ce s-ar mai chinui conducătorii, când oamenii au ajuns o banală statistică.
Nişte nenorocite de mulţimi de măsură nulă aruncate într-o ecuaţie cu prea multe necunoscute.
Motto:
"Două, post-meridiane...
Sună lung şi monoton
Ornicul cu trei cadrane
De la Sfântul Spiridon.
...
Şi spre Universitate
Trec, ducând pe serviete
Clarităţi întunecate
Şi sclipiri de baionete."
Totul în lumea asta a devenit uniform, monoton, şters, banal, searbăd, nu ştiu cum.
La supermarché-ul din mahalaua capitalei noastre iubite, roşiile turceşti au acelaşi gust cu merele, cu perele, cu cartofii, cu ce ce vreţi dumneavoastră. Şi fiindcă nimeni nu vrea nimic, ele nu au niciun gust.
Din acelaşi motiv, băuturile carbogazoase au împrumutat aroma detergenţilor, a dezodorizanţilor, a parfumurilor ieftine eliberate regulat de un dispozitiv care ne asigură că "aerul va fi mereu curat şi primitor în casa dvs". Fiecare aromă otrăveşte ceva, usucă ceva, sufocă ceva. Planele îşi leapădă disperate frunzele de atâta aer curat.
Undeva, într-un oraş de provincie, coboară un geniu pustiu, născut şi crescut la centru, şi încearcă să spargă monotonia. Vrea să ne arate că... "aşa mică cum era îţi făceai treaba cu ea". Lumea constată însă cu stupoare "Căci aceloraşi mijloace/Se supun câte există,/Şi de mii de ani încoace/Lumea-i veselă şi tristă;" Cucoanele din preajmă, dacă s-au nimerit unele pe-acolo, se vor fi întrebat dacă nu cumva avea dreptate Richard al III-lea. Unele ar fi oftat replica cunoscută "Un actor pentru un cal!" Sau viceversa?
Nici răzmeriţele nu mai sunt ce-au fost pe când era bunica fată. Şi astea sunt parcă mai serbezi. Nu au nici măcar aroma de portocale a cartofilor de import stropiţi din belşug cu parfumuri expirate. Aceleaşi rugăciuni de prin pieţe. Doar textul a fost tradus dintr-o limbă în alta. Cred că au fost traduse de zeul GOOGLE. De aia a rămas neschimbat ritmul. Până şi numărul morţilor este cunoscut din vreme. Acelaşi număr ca acum câţiva ani.
La ce s-ar mai chinui conducătorii, când oamenii au ajuns o banală statistică.
Nişte nenorocite de mulţimi de măsură nulă aruncate într-o ecuaţie cu prea multe necunoscute.
Un comentariu regal despre un gest disperat şi grotesc, al unui individ care intră în criză de vârstă, care a ratat şansa de a fi un mare actor şi i-a rămas atât: să şocheze, făcând nişte mulţi oameni - care s-au conservat neipocriţi, nefarisei, necompromişi şi cu chiloţii pe ei - să se ruşineze de ruşinea lui.
RăspundețiȘtergere@renata
RăspundețiȘtergereCe să faci? Uneori oamenii fac gesturi necugetate. Şi nu mă gândesc la oamenii ăia de pe videochat care vor să câştige mai mult decât merită.
Mai rămâne pretextul textului. Nedezvoltat, desigur.