Era o vamă pe Siret

ElZap

Şi nu era de azi de ieri. Ea era acolo în mod aproape sigur şi atunci când a venit jupânul la putere. Prima oară. Ca orice vamă, asta măcina o groază de bani. Nu cât ar fi măcinat moara lui Sadoveanu. Muuuult mai mulţi.

Măcina şi împărţea încolo şi încoace. Chestia e că zile trecute i s-a înfundat. Sau aşa credeam eu.

Azi mi-am pus lacrimi în ochi şi am plecat la parastasul Corupţiei. Am trecut întâi pe la Obor, colea sub streaşina primăriei pe care o păstoreşte Generalul Cârnat.

Taman când curgeau lacrimile mai abitir, dau nas în nas cu corupţia. Vie şi nevătămată, ba chiar voioasă. Cânta pe nas psalmul acela cunoscut: "Ţigări, ţigări, ţigări...". Aha, mi-am zis: astea sunt de-alea de se măcinau la vama Siret.

Nici acum nu am dezlegat enigma asta, dar e clar că corupţia e moartă. Doar că eu am nimerit după învierea ei din morţi. Nu chiar cea de la sfârşitul veacurilor.

Acum, de când cu vama asta de la Siret, am priceput eu cum cresc vilele alea precum ciupercile după ploaie. După ce am văzut-o pe Coana Corupţie călare pe situaţie, am făcut o socoteală. Una din care să deduc cam câte vile mai sunt de construit. Am ameţit. Ce număr! Nu vi-l spun, că puteţi să-l bănuiţi singuri.

Ameţit cum eram, dau să deschid televizorul. Reuşesc cu greu. Un nene cunoscut repeta acolo povestea cu Roş-Cocoş. Atâta am reuşit să aud:

"Oricât vor ţipa partidele politice, indiferent care sunt ele și orice atmosferă vor crea trusturile de presă ale domnilor Vântu şi Voiculescu, lupta anticorupţie va continua fără menajamente"


Am căzut lat.
Am priceput că au făcut-o lată.
Românii, desigur.