Postări
ElZap
Există locuri pe lumea asta unde trăiesc oameni. Nişte oameni pe care soarta i-a mutilat fără ca ei să aibă o vină anume.
Sunt mutilaţii de aici, separaţi printr-o graniţă vizibilă sau închipuită de mutilaţii de acolo.
Mutilaţii de aici nu hălăduiesc prin lume bezmetici, căutându-şi fericirea aiurea. Nici nu au voie să hălăduiască. Doar odată, prin 1923, un grup de oameni din Tichileşti au pornit spre Bucureşti mânaţi de o cruntă foame. Nu au ajuns decât până în Isaccea. Aici militarii le-au potolit foamea cum au ştiut ei şi autoritîţile vremii şi i-au trimis îndărăt.
Pe mutilaţii de dincolo nu-i încape lumea, cât o fi ea de largă. Ei îşi scotocesc peste mări şi ţări fericirea pe care o pot găsi sub copacul din faţa casei, sau în ochii căţelului care le doarme pe prag.
Mutilaţii de aici privesc în zare şi îşi închipuie că lumea de dincolo arată altfel decât lumea lor. Este lumea lor din vis.
Norocul lor este că nu li se dă voie să-şi îndeplinească visul. Ar rămâne muţi de mirare. Nu redaţi vederea unui nevăzător. S-ar putea să-i orbiţi visul.
Mutilaţii de aici nu-şi construiesc buncăre, nu-şi suspectează vecinii că şi-au construit vreunul şi nu inventeză poveşti cu buncăre închipuite sau aievea. Ei se mulţumesc cu un acoperiş care să le apere focul din sobă. Seara flăcările focului le spun poveşti. Altfel de poveşti, diferite de cele pe care le vântură agenţiile de presă.
Lucrul cel mai ciudat este că lumea celor de aici este egală cu lumea celor de acolo.
Există locuri pe lumea asta unde trăiesc oameni. Nişte oameni pe care soarta i-a mutilat fără ca ei să aibă o vină anume.
Sunt mutilaţii de aici, separaţi printr-o graniţă vizibilă sau închipuită de mutilaţii de acolo.
Mutilaţii de aici nu hălăduiesc prin lume bezmetici, căutându-şi fericirea aiurea. Nici nu au voie să hălăduiască. Doar odată, prin 1923, un grup de oameni din Tichileşti au pornit spre Bucureşti mânaţi de o cruntă foame. Nu au ajuns decât până în Isaccea. Aici militarii le-au potolit foamea cum au ştiut ei şi autoritîţile vremii şi i-au trimis îndărăt.
Pe mutilaţii de dincolo nu-i încape lumea, cât o fi ea de largă. Ei îşi scotocesc peste mări şi ţări fericirea pe care o pot găsi sub copacul din faţa casei, sau în ochii căţelului care le doarme pe prag.
Mutilaţii de aici privesc în zare şi îşi închipuie că lumea de dincolo arată altfel decât lumea lor. Este lumea lor din vis.
Norocul lor este că nu li se dă voie să-şi îndeplinească visul. Ar rămâne muţi de mirare. Nu redaţi vederea unui nevăzător. S-ar putea să-i orbiţi visul.
Mutilaţii de aici nu-şi construiesc buncăre, nu-şi suspectează vecinii că şi-au construit vreunul şi nu inventeză poveşti cu buncăre închipuite sau aievea. Ei se mulţumesc cu un acoperiş care să le apere focul din sobă. Seara flăcările focului le spun poveşti. Altfel de poveşti, diferite de cele pe care le vântură agenţiile de presă.
Lucrul cel mai ciudat este că lumea celor de aici este egală cu lumea celor de acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu