Şşt, să nu ne speriaţi consilierul!

ElZap

Consilierul cugetă, că de aia e el consilier. Când i se cere părerea şi-o dă. Cum nu i se cere, stă precum Oracolul şi citeşte în stele.

Cică prin 2019 trecute fix vom avea o revoluţie. Una în Pink... Perfect. Ştiţi voi de care. Că dacă nu ne dorim case de-alea, toţi bărbaţii o să se urce pe garduri şi o să facă revoluţie. Că la o adică, din lipsă de alea, toţi bărbaţii ar deveni un fel de Muciuşi Scaevola, cu bătături în singura palmă disponibilă din cauză de flacără violet.

Cei-i drept domnul consilier a nimerit-o. Cam toate revoluţiile ne vin de la un fel de sex. Adică vin unii pe la noi şi ne-o pun, ne încalecă, îi încalecă, se încalecă, asta ca să se simtă ei bine, sau numai pentru că aşa i s-a năzărit unuia pe când o primea în audienţă pe sub masa ovală pe una cu grad de maior în agenturile străine.

Acum am priceput eu de ce iepurii nu au chef de revoluţii.

Acum am priceput eu cum se consiliază oamenii mici pe la casele mari.

Domnul consilier a uitat însă rolul şi locul marfarelor în chestia asta sexulă. Că dacă ar fi marfare destule, apăi ar şti tot cetăţeanul cu mintea la cap când să se scoale, ca să tragă frâna la revoluţie. După ce marfarul ar termina cu fluieratul lui ginecologico-porno-sexual, ţăranul de pe la Paşcani s-ar putea întoarce pe partea cealaltă şi ar mai trage un pui de somn, în timp ce revoluţiile proaspăt concepute ar dospi alături.

Era să uit de rolul sâsâielii din titlu. Asta vine dintr-un banc. Nu de peşte, că peştele se ocupă de producţia de vite pe metru pătrat de trotuar.

Un banc din categoria celor ce se spun pe când vinul se oţeteşte în sticlele cu dop de hârtie. O să-mi permit să-l reproduc aici (să-l redau, ca să elimin ambiguităţile limbii).

Desigur, numai cu permisiunea autorului anonim.

"Un tăran hotărăste să ia măsuri pentru satisfacerea nevoilor urgente ale găinilor din ogradă. Aduce un cocos zdravăn, de bombardament, si-i dă drumu' în curte. Cocosul, văzându-se liber, îsi scutură penele si calcă toate găinile, una după alta, cam treisprezece la număr. După care sare pe pisică, pe câine, pe iapă, pe vacă, două-trei capre samd. Si totul sub nasul tăranului nostru care căsca ochii, se pisca să vază dacă e vis sau realitate. Si după ce termină cocosul ograda, zboară peste gard. Tăranul după el. Fuge cocosul, fuge sus pe deal si cade mort. Tăranul, amuzat, îsi zice în barbă:
- Asa îti trebuie...
Si dă să pună mâna pe cocos. Dar cocosul, ce să vezi, duce o aripioară la cioc, iar cu cealaltă arătă în sus, unde zbura un uliu, pândindu-i hoitul:
- Shssssssssss, să nu-l sperii..."

Aşa că, să-l lăsăm pe domnul consilier să se încurce în impoteze şi deducţii savante, iar noi să ne vedem de-ale noastre. Dac-o fi revoluţie, apăi bucuroşi le-om duce toante, că multe au mai trecut peste noi.

Şi cu trasul cu ochiul pe la gaura cheii cum rămâne?