Pupăzărirea

ElZap

De vreo douăzeci de ani încoace mă tot întreb, cum a fost posibil de am acceptat ca dictatura să ne mintă cu neruşinare?

Adică, pe câtă vreme ne cânta de dimineaţa până seara şi viceversa, cum că suntem cu toţii egali, ea încuraja demagogic inegalitatea dintre membrii acelei societăţi. Mai precis, deşi plecam cu toţii oarecum egali, unii ajungeau tractorişti, alţii strungari, alţii profesori universitari.

Erau unele care ajungeau mulgătoare la CAP. Nu-i aşa că e revoltător?

Noroc cu noua societate, pe care proorocul Brucan a vestit-o aşa frumos, după ce a citit în cărţi ce şi cum.

În ce cărţi a citit, noi nu avem cum să ştim, că alea vor fi redeschise peste o sută de ani, când noi nu vom mai fi deloc. Poate ar putea să ne fi spus ieri la OTV, domnul acela cu semn pe frunte, dar a dat-o cotită când l-a întrebat un jurnalist despre turismul revoluţionar din '89, despre legătura lui peste ani cu lozinca "Stalin si poporul rus libertate ne-au adus!" şi alte bazaconii. Nu ne-a spus şi pace.

A tăcut precum un Crist bătut în cuie, între doi tovarăşi de suferinţă. Unul dintre ei comunica cu el în limba lui Esenin, iar celălalt l-a gratulat cu aprecierea "că acesta este mai mult decât un om de stat şi o figură istorică, fiind o personalitate umanistă". Aşa se face istoria. Aşa s-a făcut dintotdeauna. Din vorbe.

Dar să-i lăsăm pe actorii istoriei în plata Domnului, că ştie el cum să orânduiască cele bune dar şi pe cele ele, şi să ne întoarcem la oile noastre. Mai bine zis la fetele alea care ar fi trebuit să le mulgă pe ele.

Abia acum, odată ce roadele revoluţiei s-au copt, fetele astea s-au realizat deplin. Mai pe scurt, ele s-au pupezit. De muls vaci, oi, boi, capre şi cai, nu le arde lor. Ce-i drept nu le-a ars nici pe vremea când umblau desculţe pe uliţele satului. Dacă nu le-a ars nimeni, nu le-a ars nici lor.

Ce-i drept, unele au fost recrutate şi de la oraş, de pe la fostele spaţii verzi, unde neam de neamul lor a muncit sprijinindu-se de dimineaţă până-n seară în mătură şi dormind la umbra tomberonului, care i-a apărat de soare, dar şi de contaminarea cu şcoala.

Ca ele să se poată pupezi, au avut nevoie de o măiastră cu experienţă, adică o pupăzăreasă cu experienţă bogată, una care a înnodat de câteva ori o relaţie cu un pupăzar din elita intelectuală, dar mai ales financiară a scumpei noastre ţărişoare. În ţara asta, oricine poate aduna bani cu mătura. Şi cu tomberonul.

Şi ca să nu mai fie nevoite să se prostească pe la vreun cămin cultural, pupezele astea au fost lansate pe canal. Pe un canal de televiziune, că doar nu erau gondole. DE, mi se pare.

Ca să priceapă lumea cum e cu rolul ăsta de pupăzăreasă, tanti le pune la cazne. Le pune să-şi verifice gramatica pe post. Cum se scrie, le zice doamna pupăzăreasă, "mânca-ţi-aş"? Păi cum să se scrie? Fiecare scrie cum poate, cum îi trece prin căpşorul ăla mic, dar mai ales cum vrea ea.

Şi, până una alta la ce e bună gramatica, cânt tu te poţi exprima în cifre scrise pe talpă. Nu-i mai elegant aşa.

Ce treabă ai tu să chinui nişte biete pupeze, când este ştiut că astea fac şcoala la seral, la fără frecvenţă, iar pentru examene se face opţiunea pentru oral?

În democraţie, fiecare om are dreptul la propria-i opinie, pe care o poate avea sau nu, şi pe care poate să şi-o exprime în scris aşa cum poate. Şi-o exprimă în paradigma lui, cum ar zice un cunoscut savant. Pupezele nu fac excepţie.

Acum, pupezirea asta este oarecum o formă complementară a manelizării. Dacă ai talent la muzicale trebi, la scris poiezele, la compus imnuri electorale, te faci manelist, se înţelege. Nu ai talent, te pupezeşti colea la kanal.

Şi asta nu-i totul. Dacă lumea se întreabă asupra unor treburi prea complicate ca să le priceapă, nu ajunge ea la balamuc? Ca să nu ajungă acolo, nu-i mai bine să se hâhâie la două-trei pupeze? Este. Aşa măcar împuşcăm doi iepuri.

În ţara asta toată lumea se hâhâie în voie. De la ţară până la oraş, de la vlădică până la opincă.

Dacă ar fi să ne cucerească cineva, s-ar cruci de noi.
Suntem în stare să ne hâhâim chiar şi când avem capul pe butuc.