Misiunea

ElZap

Plutonierii aşteptau aliniaţi. De fapt nici nu ştiu dacă erau toţi plutonieri. Erau îmbrăcaţi în haine civile: fără table, fără chipiu, fără uniformă. Cel care purta uniformă, un sergent pare-mi-se, era plecat spre obiectiv. Nici nu l-am întâlnit prea des. Mai târziu am aflat că el se ocupa cu legitimarea.

La un moment în sală şi-a făcut apariţia unul pe care l-am bănuit a fi ofiţer. Tot în civil şi ăla. Cred că era un grad mai mare, după cum a fost primit de grupa ce urma să stârpească "paraziţii" care colcăiau prin zona restaurantelor de lux.

Nu le-a spus nimic legat de misiunea pe care urmau s-o îndeplinească. Se pare că ei ştiau prea bine ce au de făcut. A scos din buzunar nişte bileţele şi le-a înmânat lucrătorilor. Pe fiecare din ele era scris un articol de lege. Ceva cu grupa sanguină, dacă-mi amintesc bine. Aşadar, dacă în seara aia de toamnă erai infractor fără grupa sanguină trecută în buletin o încurcai. Altfel erai simplu negustor cinstit.

Am băgat de seamă că pe drum lucrătorii se cunoşteau destul de bine cu mulţi dintre infractori. Se pare că asta era regula la miliţie. Regula succesului.

Ce-a urmat contează mai puţin. Au fost prinşi nişte bişniţari, prostituate, gură-cască şi alte exemplare din fauna ţintă. Doar plevuşcă. Dacă unul dintre aceştia ar fi ştiut legea, le-ar fi înnodat urechile tovarăşilor. Nu le ştiau, sau nu au vrut să invoce ceva legat de lege. Ştiau că sunt mai câştigaţi dacă tăceau.

Acum plutonierii aceia nu mai sunt plutonieri. Au făcut o particulară la nocturnă şi sunt domni.

Doar năravul a rămas. Primesc şi acum bileţele. Unii spun că ar lucra tot în poliţie. Un fel de poliţie mai elevată. Poliţia Gândirii, dacă am auzit eu bine.

Acum merg să mă uit în actul de identitate. E perfect. Grupa sanguină e la locul ei.