Corecţie ortopedică

ElZap

Stau şi ascult. Ascult şi bag la cap. Lumea povesteşte câte-n lună şi-n stele. Mai ales despre treburi de familie povesteşte. Cel mai adesea despre familia altora.

Unul îmi spune cum un văr de-al lui, vecin sau ambele şi-a ieşit din pepeni. Şi-a ieşit aşa de rău că i-a aplicat nevestei o corecţie să-l ţină minte. I-a rupt ambele mâini de a umblat aia cu cu sulfatul hidratat de calciu la purtător cam câteva luni.

- Păi, nu-i frumos ce-a făcut măgarul ăla - îi zic eu.

Din vorbă-n vorbă, aflu şi de ce. Aia umblase cu nişte hăndrălăi prin tot felul de crâşme, îmi spune omul.

- Bun, şi dacă umbla ce-i? Poate că n-a fost destul de tandru omul cu ea, taman când era fierbinte.

Tandru ar fi fost bietul om, ba ar fi închis şi ochii la escapadele consoartei, numai că s-a trezit cu unii care-i cereau să plătească nişte datorii imense. Atât de mari erau datoriile alea, de era cât pe ce să-şi piardă omul casa şi ce mai avea pe lângă ea.

Doar pe nevastă n-o pierdea, că n-o lua nici Dracul cu atâtea datorii pe cap. În mişcarea ei browniană şi sinusoidală prin crâşme a reuşit să-l facă dator pe om cu aproape o jumătate de miliard.

Am dat din cap, lăsând discuţia în coadă de peşte. Ce mă bag eu în sulfatul altora? Parcă pe la mine nu au făcut unii credite doar cu buletinul? Cine era să plătească acele credite dacă rău platnicul s-a îndreptat spre loc cu verdeaţă? Doar nu era să plătească banca care n-a deschis ochii. Unii spun că ea trebuia să plătească, cam cum a plătit şi nevasta aia pusă la conservat în sulfat de calciu.

Ce te faci însă când capul familiei, al urbei, al satului sau al statului te bagă în datorii? Ce te faci când te bagă chiar fără să te întrebe? Ce te faci când afli că datoriile alea le-a luat fără să facă nimic cu ele? Ce te faci când ştii că o să-ţi plătească şi nepoţii nepoţlor tăi nişte datorii pe care le-a făcut 'mnealui la nişte cămătari de soi?

Nu-ţi vine să mergi la primul magazin şi să-l întrebi pe vânzător dacă-ţi poate da pe datorie un sac de ipsos?