Un ciolan baban

ElZap

A fost odată ca niciodată. A fost atunci şi pe urmă nu s-a mai repetat.

Eram pe undeva pe unde a fost înţărcată Lapona Enigel. Oameni pricepuţi cu grămada. Discuţii savante, reverenţe, domni cu însoţitoare cărora le spuneau pe englezeşte spouse, mese de protocol la care biete femei cărau tot felul de bunătăţi, plimbări cu taxiuri şi vaporaşe pe valuri de şampanie, mă rog tot ce-i de trebuinţă unei dezbateri de soi.

La ultima masă, un fel de P.S. al întâlnirii, oamenii se adunau grupuri-grupuri şi puneau la cale ceva. Unii vindeau o chestie care nu putea fi folosită la nimic, iar alţii încercau să o cumpere. Că nu folosea la nimic am aflat mai înainte la un pahar de tărie, într-o atmosferă în care se dezleagă limbile cam mult.

Cei ce cumpărau, nu plăteau, dar cei ce vindeau luau banii şi-i îndesau în buzunare. De plătit plăteau statele ce i-au trimis la întâlnirea cea de taină. Fiecare se întindea la acest pocheraş care se juca cu cărţile pe sub masă cât îl lăsa obrazul.

Doar fraierii o ţineau pe-a lor. Cică nu trebuie să se păteze cu grăsimea ce se prelingea mesenilor pe bavetica ce le era atârnată sub fălcile ce ornau nişte capete de buldogi. Nu se pătau, dar nici nu au mai fost chemaţi la întâlnirea cea de taină, sau de chemat au mai fost chemaţi, însă n-au mai fost trimişi. Cică nu a fost eficientă întâlnirea.

Cei ce trimiteau s-au ajuns. Îndrugă vorbe savante şi acum pe banii celor proşti. Şi ce vorbe. De câte ori deschid gura încep curcile să râdă pe înfundate. Ar râde în clar, dar boierul le taie grăunţele.

Treaba e că afacerea aia era doar de câteva sute de mii de dolari, poate ceva peste un milion.

Nici vorbă de o afacere în care poţi înfuleca peste 8 miliarde de euro   anual . O afacere în care tu nu trebuie să faci absolut nimic, dar de tot nimic ca să mă exprim cât pot eu de greşit, cu riscul de a fi înhăţat de poliţia ortografică, ortoepică şi ortopedică. Cine o să fie sănătos va trăi, iar cine nu va muri. Mai simplu nici că se poate. Cei vii vor plăti, pe când morţii s-ar putea să nu plătească, dacă nu au urmaşi. Pierderi colaterale, desigur. Bechtel şi ale lui autostrăzi au fost mici copii.

Aşa se face o economie performantă.

Cum? Tot simplu. Unii ţin de ciolan că e baban, altul ar cam vrea să-l lase din mâini ca să nu i se strângă laţul în jurul gâtului şi să nu poată pleca în ţări de soare pline, iar alţii se luptă să-l păstreze pentru ei. À la guerre comme à la guerre, vorba aia, sau cum s-ar traduce pe la noi tocmai acuma să remâi pe dinafară... fără coledzi.

Dandana mare cu miliardele astea.

8 miliarde!