Boul

ElZap

Păcat că boul e doar bou.

De altfel, el nu e un animal chiar aşa de prost pe cât l-au scos fabuliştii. Naiba ştie ce interese meschine or fi avut scriitorii să-l scoată aşa.

Cert e că boul are o masă ce i-ar permite să fie cineva. Poate că el ar împărţi dreptatea în lumea lui din ogradă. Ar tremura în faţa lui toate curcile care încurcă treburile tot privind în lemne, sau porcii care produc slană pentru stăpân, ba chiar şi căţelul obraznic ce-l hămăie ca să se amuze de prostia lui.

Aşa, de când i s-a extirpat bărbăţia,  la indicaţiile preţioase ale ţânţarului, dumnealui a ajuns un fel de sclav. Un sclav în slujba ţânţarului. Puternic este şi acuma, numai că dorinţa de a fi taur s-a diminuat. În locul lui, cel care hotărăşte e taman ţâţarul. Dumnealui îi bâzâie în ureche, şi ce-i bâzâie aia face.

Docil cum îl ştim dintotdeauna el trage la plugul ţânţarului. Ţânţarul nu paşte iarba pe care o seamănă boul, dar măcar are ce vinde la o adică. Când ţânţarul îi porunceşte, el se repede să ia fânul în coarne ca să-i sperie pe cei ce tulbură liniştea domnului ţânţar.

Când cineva mârâie în ogradă, boul îşi aminteşte că a fost odată bărbat. De fapt îşi aminteşte ţânţarul în locul lui. Atunci e vai de capul celui care a mârâit.

După consultarea unor specialişti în psihologie bovină, am priceput că boul crede că fără ţânţar ar fi pierdut. Aşa i-a spus... ţânţarul. I-a spus că dacă nu ar bâzâi el, nici Cel prea Puternic nu şi-ar mai trimite ploile şi atunci s-ar termina cu porţia lui zilnică de fân. Muritor de foame ar rămâme.

Numai că de la o vreme prin sat umblă zvonul că boul s-ar fi deşteptat. Că vrea să-şi facă o operaţie, că i-ar fi spus unii doctori că ar putea să devină din nou ce a fost.

Oare o mai avea linişte ţânţarul în urechea unui taur?