Vot

ElZap

Se pare că în seara asta cuvântul acesta va cădea surd ca un sac de nisip aruncat din elicopter.

Nu mă surprinde, devreme ce astăzi au mers la vot şi aceia ce au fost ignoraţi de toţi infamii la referendumul din vară. Ce să-i faci. Orice bicisnicie are un sfârşit. Vine o vreme când trebuie să te trezeşti din orice beţie. Chiar şi din cele mai teribile.


Pe net circulă un citat care este atribuit lui Mark Twain. Se pare că nu este al lui. Chiar dacă nu este, eu mi-l însuşesc.

O simplă coincidenţă de opinii peste veacuri.

Sincer să fiu nu cred nici eu în vot, deşi am plecat la vot ca orice om cuminte.

Nu cred, pentru că mă bântuie bănuiala că la masa verde votul meu ar putea fi tranzacţionat precum certificatele alea de proprietate.

Nu cred, pentru că ştiu că politică pot face numai cei ce ştiu cum să înfulece ciolanul, lăsându-ne pe noi cu gura căscată.

Nu cred, pentru că m-am săturat să trag mereu la jugul carului în care ei îşi pun la adăpost averi fabuloase. Inimaginabile.

Nu cred, pentru că ştiu că pot veni unii care să îmi dea peste mâna cu care am votat, spunând că numai ei ştiu ce e aia democraţie. Democraţia lor şi a mamei lor!

Nu cred, din mii şi mii de aste motive. Nu am tip să le înşir aici. Şi nici nu cred că le-ar citi cineva. Ei se citesc între ei. Şi tot între ei se judecă. Pe noi doar ne condamnă. Fără proces, fără probe, fără vină. O fac pentru că sunt ei.

Şi atunci de ce am votat?

Am votat ca să afle unii că existăm.

Am votat ca să ştie că nu vrem să fim sclavi fără a cârti măcar.

Am votat ca să ştie că sunt unii care îi privesc cu dispreţ, atunci când ei lovesc.

Am votat ca să priceapă timpul este etern, şi etern fiind nedreptăţle lor aruncă în glie seminţele unei noi dreptăţi.

Am votat ca să ştie că nu vreau să tac!

Că vreau să las o dâră a existenţei mele efemere.