Circ alb

ElZap

Aşadar a nins din nou. Pe vremuri ninsoarea era un prilej de bucurie pentru copii. Prilej de taclale nesfârşite la gura sobei între bărbaţii care-şi însoţeau femeile la clacă.

Acum e prilej de circ. Toată lumea se repede în nămeţi cu pieptul gol şi cu capul aşijderea. Altfel cum s-ar explica faptul că se înfig în omăt cu orice altceva decât cu freze pentru deszăpezire şi cu alte chestii potrivite.

Îi aud pe unii cum ne dau că ne dau sfaturi de genul: "să punem mâna cu toţii". Să punem, dar să punem ordonat, fiecare la locul lui. Una e să-ţi cureţi trotuarul din faţa casei sau curtea proprietate personală şi alta e să te repezi pe autostradă cu lopată, hârleţ şi greblă.

Cu toţii, cu toţii, dar în frunte ar trebui să meargă cei ce au păpat banii noştri, că altfel ne repezim de două ori noi şi niciodată ei.

Îndemnurile astea staliniste îmi aduc aminte de vremurile de prin anii 50, când învăţătoarea ne pedepsea pe toţi pentru că un handicapat nu putea să silabisească două cuvinte. Nu putea, dar nici nu încerca să-şi obosească mintea.