Postări
ElZap
"Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe mic pe Domnul."
Era o vreme când Moş Crăciun nici nu exista.
Oficial, căci el fusese înlocuit cu un bătrân tovarăş adus din răsărit pe nume Moş Gerilă. Doar moşul ăsta era de rit acceptat. Niciodată nu am aflat cine l-a adus şi de ce l-a adus. De ce nu era bun, Moşul ăsta al nostru cu care au copilărit părinţii, bunici şi străbunicii noştri?
Ce-mi amintesc eu de pe-atunci e că un popor conservator ca al notru, mereu îl ţinea afară pe Moş Gerilă, în timp ce Moş Crăciun avea intrarea liberă în căsuţele alea mici care mi se păreau palate. Intra pe uşă, dar mai ales pe geam, unde nu uita să lase ceva bunătăţi. Aşa mi se păreau atunci jucăriile alea de pluş, sau maşinuţele aduse de Moş.
Şi câte lucruri nu schimba Moşul în viaţa asta simplă de atunci!
Cu o lună şi ceva, doar înainte de Crăciun, copiii cuminţi aveau voie să întârzie până noaptea în sat. Umblau să înveţe colinde, ca să nu schelălăie ca tembelii pe la porţile bieţilor creştini. Pe atunci nu fusese inventată încă maşina de bani marca Becali.
În seara de 24 spre 25 o luau de-a lungul satului cu colindul disciplinaţi şi sobri ca nişte oameni maturi. Cei drept şi oamenii bătrâni făceau tot acelaşi lucru. Până pe la 80 de ani. Colindul se termina pe la cinci dimineaţa. Uneori chiar mai târziu.
Nostalgie? Sigur că da. A plecat şi Moş Crăciun. De astă dată pentru multă vreme. Sper că nu pentru totdeauna. A plecat gonit de tot felul de moşi escroci.
Ăştia vin cu altfel de daruri. Unele cu care umplu buzunarele şarlatanilor. Nimic din farmecul vechiului Crăciun. Aş da orice să-l pot primi pe cel care era. Chiar dacă lucra sub acoperire, el exista de-adevăratelea.
Ăsta e un moş de marketing. E rudă cu Hallowe'en, cu Valentine's Day, cu alţi măscărici aciuaţi de pe alte meleaguri.
Abia acum sărmanul nostru Moş Crăciun stă ca un străin la uşa noastră şi nu pricepe cu ce a greşit.
"Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe mic pe Domnul."
Era o vreme când Moş Crăciun nici nu exista.
Oficial, căci el fusese înlocuit cu un bătrân tovarăş adus din răsărit pe nume Moş Gerilă. Doar moşul ăsta era de rit acceptat. Niciodată nu am aflat cine l-a adus şi de ce l-a adus. De ce nu era bun, Moşul ăsta al nostru cu care au copilărit părinţii, bunici şi străbunicii noştri?
Ce-mi amintesc eu de pe-atunci e că un popor conservator ca al notru, mereu îl ţinea afară pe Moş Gerilă, în timp ce Moş Crăciun avea intrarea liberă în căsuţele alea mici care mi se păreau palate. Intra pe uşă, dar mai ales pe geam, unde nu uita să lase ceva bunătăţi. Aşa mi se păreau atunci jucăriile alea de pluş, sau maşinuţele aduse de Moş.
Şi câte lucruri nu schimba Moşul în viaţa asta simplă de atunci!
Cu o lună şi ceva, doar înainte de Crăciun, copiii cuminţi aveau voie să întârzie până noaptea în sat. Umblau să înveţe colinde, ca să nu schelălăie ca tembelii pe la porţile bieţilor creştini. Pe atunci nu fusese inventată încă maşina de bani marca Becali.
În seara de 24 spre 25 o luau de-a lungul satului cu colindul disciplinaţi şi sobri ca nişte oameni maturi. Cei drept şi oamenii bătrâni făceau tot acelaşi lucru. Până pe la 80 de ani. Colindul se termina pe la cinci dimineaţa. Uneori chiar mai târziu.
Nostalgie? Sigur că da. A plecat şi Moş Crăciun. De astă dată pentru multă vreme. Sper că nu pentru totdeauna. A plecat gonit de tot felul de moşi escroci.
Ăştia vin cu altfel de daruri. Unele cu care umplu buzunarele şarlatanilor. Nimic din farmecul vechiului Crăciun. Aş da orice să-l pot primi pe cel care era. Chiar dacă lucra sub acoperire, el exista de-adevăratelea.
Ăsta e un moş de marketing. E rudă cu Hallowe'en, cu Valentine's Day, cu alţi măscărici aciuaţi de pe alte meleaguri.
Abia acum sărmanul nostru Moş Crăciun stă ca un străin la uşa noastră şi nu pricepe cu ce a greşit.
În seara asta vreau să cred că ACEL Moş Crăciun n-a murit, el vine mereu de departe, din copilăria noastră spre cea a copiilor noştri.
RăspundețiȘtergereÎţi doresc Crăciun binecuvîntat, cu multă bucurie ţie şi celor pe care-i iubeşti !
Îţi mulţumesc! La fel îţi doresc şi eu.
Ștergere"Insă, pentru bieţii oameni mari, nicicând,
Moş Crăciun nu vine pe cerescul drum
Să lase prin hornuri ce-am dorit în gând; —
Vatra ca iluzii ne e numai scrum!
Bine-ar fi, desigur, să ne pomenim
Că se schimbă-n fine Destinul uituc,
Şi printr-o minune, câte le dorim,
Le găsim ascunse mâine-ntr-un papuc..."